Cum afectează fibroza chistică viața pacienților. Prof. Univ. Dr. Liviu Laurențiu Pop: „Este decisivă o diagnosticare precoce, adică din primele zile după ce copilul a fost născut"

Fibroza chistică este una dintre cele mai frecvente boli genetice rare, cu un impact profund asupra sănătății pacienților și a familiilor acestora. În ciuda progreselor remarcabile în diagnostic și tratament, această afecțiune continuă să ridice numeroase provocări, atât la nivel global, cât și în România. Am discutat cu Prof. Univ. Dr. Liviu Laurențiu Pop, medic primar pediatru Universitatea de Medicină și Farmacie Timișoara, despre simptomele fibrozei chistice, implicațiile acestei boli asupra sistemului respirator și alte organe, tratamentele disponibile, dar și despre nevoile urgente și perspectivele viitoare. 

Care sunt simptomele principale ale fibrozei chistice și cum pot fi recunoscute la un pacient?
Nu putem vorbi de simptome principale ale fibrozei chistice pentru că, fiind o boală genetică, cu debut de la naștere, simptomele diferă la vârsta de nou născut spre vârsta de copil mai mare și chiar adult și se amplifică pe parcurs. Însă un grup de simptome care, repet, nu sunt neapărat specifice sunt tusea cronică, falimentul de creștere (adică o creștere nesatisfăcătoare) în contextul unei boli diareice cu caracter cronic și gustul sărat al sudorii. Putem spune că e un trio clinic care definește această afecțiune însă nu definește sau nu reprezintă simptomele principale. Acestea diferă foarte mult în funcție de vârsta copilului.

Ce factori genetici sunt implicați în apariția fibrozei chistice și cum se transmite această boală?
Fibroza chistică este o boală monogenică-autozomal-recesivă. Adică genele patologice, obligatoriu trebuie să provină de la ambii părinți. Manifestările sunt chiar din perioada intra-uterină dar clasic de la naștere, așa cu am mai menționat, se amplifică pe măsură ce copilul crește. Fibroza chistică este categorisită drept o boală rară – însă este considerată totodată drept cea mai frecventă boală rară! Boală rară se traduce printr-o incidență de 1 la 5.000/6.000 de nașteri. Însă la fibroza chistică vorbim de o incidență de 1 la 2.500/3.000 de nașteri. Este cea mai frecvent boală rară în rândul populațiilor cu origini caucaziene.

Cum afectează fibroza chistică sistemul respirator și care sunt complicațiile comune asociate cu plămânii?
Modul în care organele suferă în această afecțiune este comun pentru toate organele și sistemele. Și în plămâni, și în tubul digestiv și în ficat sau în pancreas avem același mecanism patogenic și se referă la o circulație proastă a clorurilor dinspre celulă către lumen. Implicit, o proastă circulație a apei și atunci toate aceste secreții sunt deshidratate, nu circulă cum trebuie – se blochează. În plus, la plămâni se adaugă riscul suprainfecției și se ajunge la un cerc vicios auto-întreținut de inflamație și distrucție a plămânilor. Complicațiile sunt agresive: de la atelectazia fugace de lob superior drept la nou născut până la bronșectazii severe, chiar monstruoase, la vârstele mai mari, cu toate consecințele unei afecțiuni cronice respiratorii.

Există tratamente care pot încetini progresia bolii sau care pot ameliora simptomele pe termen lung?
Până de curând, adică în ultimii 3-4 ani nu exista un tratament curativ. Nici în acest moment nu avem un tratament curativ, care să vindece boala. Însă la ora actuală avem un tratament care modifică evoluția bolii, în sensul în care amelioreaza funcția proteinei alterate și deci funcția acelor canale de clor. În afara acestui tratament, este decisivă o diagnosticare precoce, adică din primele zile după ce copilul a fost născut și cu o îngrijire foarte specializată vizând starea de bine a tuturor organelor implicate în această boală.

Singurul organ care nu suferă este creierul. Însă, plămânii, ficatul, pancreasul, tubul digestiv, sistemul reproducător, aparatul urinar, toate sunt afectate. Diagnosticul precoce și tratamentul corect întârzie complicațiile care pot să apară progresiv. Tratamentul nou la care avem acces de câțiva ani, așa cum am subliniat, nu vindecă boala dar corectează într-o măsură mai mare sau mai mică acea proteină patologică care duce la toate aceste probleme despre care am vorbit. O boală genetică indiferent de forma ei, duce la formarea unei proteine patologice care duce la o problemă de funcționare a structurilor interesate. Medicamentul la care avem acces acum încearcă și reușește să corecteze această proteină ca să funcționeze mai bine sau chiar foarte bine însă atenție – nu vindecă boala – este un tratament pe toată viața!

Ce rol joacă fizioterapia respiratorie în gestionarea fibrozei chistice?
Este o verigă importantă care nu poate fi înlocuită. Nu avem un sinonim pentru ea – vis-à-vis de importanța fizioterapiei. Putem să administrăm cele mai sofisticate tratamente însă fără fizioterapie, beneficiul final al tratamentului este cu mult redus.

Fizioterapia este obligatorie și se adresează cu predilecție sistemului respirator. Scopul este acela de a mobiliza acele secreții vâscoase, aderente – așa cum vă povesteam la început, și care nu se elimină favorizând la nivelul plămânilor supra-infecția bacteriană. Fizioterapia, vizează eliminarea acestor secreții din plămâni, și astfel se împiedicăm supra-infecția. Plamânilor. Supra-infecția pulmonară, marchează un moment absolut dramatic în evoluția unui copil, a unei persoane, cu fibroză chistică. Aici desigur se mai adaugă și aspecte de kineto-terapie, legate de sistemul muscular, sistemul osos, dar esența fizioterapiei este strâns legată de buna funcționare a aparatului respirator.

Cum afectează fibroza chistică fertilitatea și ce opțiuni există pentru pacienții care doresc să aibă copii?
Acest aspect afectează direct sexul masculin. Motivul pathogenic este același, vorbim aici din nou de acele secreții care obturează canalele deferente de la naștere. Acestea se obstruează și practic dispar sau devin nefuncționale prin fibrozare, prin procese degenerative.

La sexul feminin mai degrabă vorbim de probleme în sfera genitală, în sensul problemelor de nutriție care duc implicit la probleme de ciclu menstrual, deci nu vorbim de interesare directă. Funcția de secreție a spermatozoizilor nu este afectată. O variantă este recoltarea prin puncție testiculară a celulelor sexuale, a spermatozoizilor cu fecundare in-vitro, cu ovulul femeii și cu implantare ulterioară a embrionului în uterul femeii urmată de calea obișnuită. Deci acești bărbați cu fibroză chistică nu au  în deficit de celule sexuale ci doar că acestea se află în incapacitatea de a traversa canalele deferente.

Care sunt progresele recente în cercetarea pentru fibroza chistică și ce speranțe există pentru viitorul tratamentului?
Deși este o boală cu o istorie relativ scurtă, abia în 1938 fiind definită pentru prima data ca boală de sine stătătoare, de-a lungul timpului s-au dezvoltat metode de îngrijire și tratamente care au contribuit semnificativ la ameliorarea speranței de viață. Dar saltul calitativ deosebit a avut loc recent, începând cu anul 2012, când au început să între în practică, în Europa, progresiv, noile molecule de care amamintit.

În România bolnavii cu fibroză chistică au acces la acestă medicație de aproximativ 3 ani. Cum spuneam, deși funcționalitatea proteinei patologice nu este complet refăcută, prin acest tratament se permite o funcționare rezonabilă al structurilor. Nu este un trament curativ, deoarece vizează consecința fiziopatologică și nu defectul genetic de fond. Terapia genică ce vizează corectarea genei patologice responsabile pentru producerea proteineipatologice, reprezintă speranța pentru vindecarea acestei boli în viitor.

Care sunt principalele provocări cu care se confruntă România în gestionarea fibrozei chistice (FC) și cum pot fi acestea abordate?
România se confruntă cu o serie de provocări semnificative în gestionarea fibrozei chistice: existența, încă, a unor cazuri diagnosticate tardiv, resursele limitate, în special legate de accesul la testele genetice, limitările tehnice și de personal, dar și colaborarea greoaie între serviciiile implicate în derularea screeningului neonatal, problema numărului foarte mic de centre dedicate adulților cu FC, respectiv a formării echipelor multidisciplinare, absolut necesare, atît la copii, dar mai ales la adulți.

Ce progrese a făcut România în îngrijirea fibrozei chistice și ce acțiuni suplimentare sunt necesare?
De-a lungul timpului, s-au făcut progrese importante în îngrijirea bolnavilor cu FC. Iată câteva jaloane importante:

-1997: introducerea in terapie a dezoxiribonucleazei umane recombinate.

- 2001: introducerea FC într-un program național, care a permis ameliorarea semnificativă a managementului bolii.

- 2006: înființarea rețelei pediatrice de FC cu un centru național la Timișoara și mai multe centre regionale, București, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Craiova, Constanța.

- 2021-2022: introducerea terapiei cu modulatori și în România

- 2022: implementarea screeningului neonatal pentru FC.

În ciuda acestor progrese, există încă probleme semnificative, mai importante fiind:

- asigurarea constantă a kiturilor pentru testul sudorii, dar și numărul redus de centre medicale în care se poate efectua, practic doar la nivelul centrului național și a centrelor regionale.

-limitările legate de accesul la testele genetice; la ora actual nu există o modalitate concretă de susținere financiară a acestor teste.

- asperitățile în ce privește coordonarea screeningului neonatal și care pot conduce la întârzierea diagnosticului.

- problema centrelor pentru adulți și a formării echipelor multidisciplinare.

Ameliorarea acestor probleme se poate realiza printr-o colaborare directă, cu discuții constructive între corpul medical, ministerul sănătății, casa națională de sănătate și organizațiile pacienților cu această afecțiune. Este necesară colaborarea Ministerului Sănătății din Romînia cu Registrul European de fibroza chistică.