Cea mai veche prăjitură din lume are peste 4.000 de ani. Ce ingrediente se foloseau pentru acest desert din Egiptul Antic
Egiptul Antic este o civilizație care fascinează întreaga lume chiar și în ziua de astăzi. Și în ciuda faptului că orașele acestei lumi sunt astăzi doar ruine populare printre turiști, iar regii lor nu mai apar decât în cărțile de istorie, încă mai există o singură modalitate de a experimenta exact aceleași sentimente precum un egiptean al acelor vremuri.
Se spune că trecutul este precum o țară străină, iar acest lucru este adevărat și în cazul Egiptului. Viața și mentalitatea acelor vremuri erau atât de diferite de cea modernă, încât, chiar și dacă ar fi posibil să ne întoarcem în timp și să vizităm Egiptul Antic, ne-ar fi complet imposibil să ne adaptăm vieții acelei epoci.
Însă există un singur mod de a înțelege perfect un egiptean de acum mii de ani. Tot ce trebuie să facem este să preparăm rețete din acele vremuri și să savurăm exact aceleași gusturi precum cele din Egiptul Antic!
Este cea mai veche prăjitură din lume
Potrivit Cărții Recordurilor Guinness, cea mai veche prăjitură din lume a fost descoperită în Egipt și are o vechime de 4.200 de ani. Practic, este vorba despre două turte plate din grâu, cu un diametru de aproximativ 10 cm și despre care se crede că ar fi fost umplute cu lapte, miere și susan.
Experții au descoperit că aluatul a fost introdus în forme de cupru deja preîncălzite, ele fiind concepute în așa fel încât să se poată închide ermetic în timpul coacerii. Astăzi, această prăjitură unică este expusă în Elveția, la muzeul alimentar „Alimentarium”.
Are o vechime de peste 4.000 de ani
La acel moment, prăjitura nici nu a fost pregătită pentru a fi consumată pe moment. Ea era menită să însoțească în lumea de apoi sufletul unui membru al unei familii bogate din Egiptul Antic. Această prăjitură a fost găsită în necropola de la Meir, în mormântul lui Pepyankh cel Mijlociu, un vizir din timpul domniei lui Pepi al II-lea.
Alimente precum pâinea, prăjiturile și mierea erau puse în mormântul celor decedați în cultura egipteană, pentru a-i însoți în călătoria către viața de apoi. Această prăjitură a supraviețuit vreme de peste 4.000 de ani, datorită priceperii celor care s-au ocupat de ea.