Actorul român care a dus o viață fascinantă. Motivul pentru care l-a înjurat pe Sergiu Nicolaescu. „L-am băgat în mă-sa şi i-am dat un picior în portieră”

Papil Panduru a jucat mai bine de două decenii pe scena Teatrului Mic și a avut roluri în 80 de filme. Primise chiar și un mare premiu pentru întreaga sa activitate, scrie adevărul.ro. În copilărie, pe acesta l-a chemat Pagubă, nu Panduru. „Când am ajuns la Timişoara, la Teatrul de Stat, mi s-a zis: păi ăsta e nume de pus pe afiş?! Nu putem face aşa ceva“, a declarat actorul.

Cine a fost Papil Panduru 

Născut la 13 octombrie 1934 în localitatea Menţii din Jos, judeţul Gorj, Papil Panduru a absolvit în anul 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti alături de actorii Gheorge Dinică, Marin Moraru, Dorina Lazăr. Pe scena Teatrului Mic a jucat timp de peste două decenii, iar dintre ultimele spectacole amintim „Cum gândeşte Amy" de David Hare, regia Cătălinei Buzoianu (premiera 2005), „Furtuna" de William Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu (2009) și spectacolul „Primăvara doamnei Stone la Roma", dramatizare de Martin Sherman după romanul omonim al lui Tennessee Williams, în regia Lianei Ceterchi (2012).

Actorul a jucat în 80 de filme 

Pe 27 mai 2019, în cadrul celei de-a 47-a ediţie a Galei Premiilor Uniunii Cineaştilor din România (UCIN), actorului Papil Panduru i-a fost decernat Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate. Papil Panduru a jucat în 80 de filme, dintre care: „Pruncul, petrolul şi ardelenii" (regia Dan Piţa, 1980), „Ştefan Luchian" (regia Nicolae Mărgineanu,1981), „De ce trag clopotele, Mitică?" (regia Lucian Pintilie, 1982), „Trandafirul galben" (regia Doru Năstase, 1982), „Mircea" (regia Sergiu Nicolaescu, 1988), „Casa din vis" (regia Ioan Cărmăzan, 1991), dar și „Doi haiduci şi-o crâşmăriţă" (regia George Cornea, 1992).

Alte filme: „Terente – regele bălţilor" (regia Andrei Blaier, 1995), „Omul zilei" (regia Dan Piţa, 1997), „Corul pompierilor" (regia Cristian Mungiu, 2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură" (regia Sinişa Dragin, 2001), „Maria" (regia Călin Peter Netzer, 2003), „Examen" (regia Titus Muntean, 2003), „Italiencele" (regia Nap Toader, 2004), „Detaşamentul orb" (regia Vlad Feneşan, 2014), „Aniversarea" (scenariul şi regia Dan Chişu, 2017).

A jucat în filmele lui Sergiu Nicolaescu

„Eram actor la Timişoara şi am citit în revista ,,Cinema“ că unul, Sergiu Nicolaescu, face un film cu daci. Mi-am lăsat barbă, am avut şi nişte întâmplări cu barba aia. Eram jignit la fiecare ieşire în oraş. Şi băteam, şi dădeam, şi-i lăsam în ganguri...Şi-am venit la Bucureşti, ca să-l caut. A doua zi, eram în oraş, mergeam pe Brezoianu. Opreşte lângă mine un Mercedes negru. Şi aud: ,,Fiţi amabil, puteţi să veniţi puţin?“. Mă uit la ăsta de la volan şi-l întreb: Ce vrei? ,,Nu vă supăraţi, cine sunteţi?“. Şi deschide uşa. Zic eu: „În orice caz, nu sunt homosexual!“, spunea actorul.

„L-am înjurat pe Sergiu Nicolaescu"

„L-am băgat în mă-sa şi i-am dat un picior în portieră. ,,E firesc să procedaţi aşa, dar cine sunteţi?“. „Bine, domnule, uite sunt un actor de la Timişoara“. ,,Aaa…Cred că mi-a vorbit Cristea Avram despre dumneata. Eşti Panduru! Eu sunt Sergiu Nicolaescu“. „L-am înjurat iar. Deschide uşa, scoate buletinul şi mi-l arată. „Doamne, zic, îmi cer scuze. Ce întâmplare! Păi eu venisem să te caut chiar pe dumneata!“. ,,Păi uite că m-ai găsit“. Mă urc în maşină, mergem până la Piaţa Cosmonauţilor.

La parterul unui bloc stătea maică-sa. ,,Florine, cine-i băiatul ăsta? Seamănă cu tine, parcă aţi fi fraţi!“. „Doamnă, unde aţi trăit“, întreb eu. ,,La Târgu-Jiu“. Păi, zic, şi eu sunt din Gorj, iar tata mai are 38 de copii în afară de cei făcuţi cu mama. Poate aţi trecut prin faţa stâlpului lui. Râd ei amândoi, după care zice Sergiu: ,,Mamă, e un actor de la Timişoara, l-am găsit pe stradă şi l-am adus aici“. În sfârşit, i-am plăcut mamă-sii foarte tare", a declarat Papil Panduru. 

Cum a ajuns de la "Pagubă" la "Panduru"

„Pe mine m-a chemat Papil Pagubă până după terminarea Institutului. Când am ajuns la Timişoara, la Teatrul de Stat, mi s-a zis: „Păi ăsta e nume de pus pe afiş?! Nu putem face aşa ceva“. Aşa că l-am chemat pe tata şi i-am spus că trebuie să-mi schimb numele, ca să pot juca. M-a pecetluit tata. Pe el îl chema Pagubă, iar numele de fată al mamei era Panduru, pe care l-am preluat.

Cu el am jucat în teatre, cu el am făcut cele 80 de filme. Majoritatea călare. Luam calul din zbor! Le spuneam regizorilor: ,,Mie nu-mi pui cascador, eu îmi fac singur toate scenele“. (râde) Mai îmi spunea câte unul: „Domnule, dar e periculos. Trebuie să te apuci cu mâinile de frânghie şi să-ţi dai drumul de acolo, de sus“. Le-am făcut pe toate. Am rămas şi cu o vertebră paradită din cauza asta", a mai subliniat actorul. 

Citește întreg articolul pe adevărul.ro.