Actorul român care nu s-a căsătorit niciodată. A jucat într-un film celebru, dar a avut parte de o moarte cumplită
Constantin Rauțchi a fost un actor iubit de români, în anul 1989. S-a stins mult prea devreme, dar a lăsat în urma lui o importantă moștenire cultural-artistică. Lui Constantin Rauțchi i s-ar fi potrivit cel mai bine titlul de "marele singuratic” deoarece nu a fost căsătorit niciodată.
Cine a fost Constantin Rauțchi
Constantin Rauțchi a fost născut pe 22 mai 1934 în Basarabia și a absolvit Institutul de Teatru și Film din București. Repartizat la Teatrul National din Craiova, a debutat în cinematografie în 1958, în rolul studentului Nae din filmul “Alo? Ați greșit numărul”, regizat de Andrei Călărașu și Mircea Mureșan, în care a jucat alături de Iurie Darie, Ion Lucian și Ștefan Tapalagă.
Au urmat, pe rând, “Celebrul 702”, “Titanic-Vals”, “Răscoala”, “Ciprian Porumbescu”, “Aventurile lui Babușcă”, “Dincolo de nisipuri”, “Serenadă pentru etajul XII”, “Dincolo de orizont”, “Drumuri în cumpănă”, “Capcana mercenarilor”, “Cucerirea Angliei” și “Căutătorii de aur”, ultimul său film.
Constantin Rauțchi, marele singuratic al teatrului
Lui Constantin Rauțchi i s-ar fi potrivit cel mai bine, „titlul” onorific de „marele singuratic” al teatrului și filmului românesc. Sau de cel mai bun actor al cărui nume, probabil, puțini spectatori l-au reținut vreodată. Fără a avea carisma fizică a altor colegi de breală, Rauțchi a impresionat mereu prin expresivitatea apropiată de geniu a interpretărilor sale, oricât de mici ar fi fost partiturile.
În „Ciprian Porumbescu”, cunoscutul film din 1972 care l-a făcut celebru pe Vlad Rădescu chiar și-n China, Rauțchi apare pentru câteva minute, în rolul colegului de celulă al lui Porumbescu.
„Sunt un însingurat"
„Sunt un însingurat. Cu toate că iubesc oamenii, fiind chiar capabil de sacrificiu. Prietenii mei se numesc Gheorghe Dinică, Gheorghe Cozorici, Mircea Cojan. Sunt destui. Prieteni mulţi, decepţii multe”, așa își explica artistul singurătatea. Actorul nu a fost căsătorit niciodată.
„Sunt bolnav. N-am putere să vorbesc nici despre prezent, nici despre trecut. Steaua mea, dacă a existat cumva, luceşte palid, aşa că prefer să-mi petrec singur durerea, alături de puţini prieteni. Poate că ar fi bine să ne vedem fiecare de drumul nostru, mulţumindu-vă că ne-am cunoscut şi că n-aţi uitat că pe scenele bucureştene mai apare din când în când unul căruia îi zice Rauţchi”, a declarat acesta, la un moment dat.
Ce copilărie a avut Constantin Rauțchi
Despre copilăria sa, actorul avea să povestească următoarele: „Am avut o copilărie nici prea-prea, nici foarte-foarte, până în anul 1940, când tata, în urma unor maşinaţiuni, ne-a părăsit, evident, nu de voie. Am venit la Bucureşti. Mama, cu vigoarea recunoscută a femeilor, ţinea loc de mamă, dar mai ales de tată.
Uite-aşa, târâş grăpiş, am terminat o şcoală tehnică de matriţeri, care funcţiona pe lângă Uzinele Electronica, în anii aceia, eram deci în 1952, după terminarea școlii, ca să fiu angajat ca lucrător la un mic atelier de pe lângă Piața Obor, numit Acta. Maistrul mi-a dat o lucrare de probă. Lângă Podul Izvor, am întâlnit un prieten, Igor Haucă, oare unde-o fi? care mi-a zis: vino, mă, la Institutul de teatru, poate te fac actor”, declara actorul.