Actrița fără studii în domeniu ce cutremura ecranul românilor în anii ‘70. Scene nud șocante, încă de pe vremea când era la liceu

Într-o epocă a conformismului cultural și a pudorii impuse de regimul comunist, prezența Andei Onesa pe marele ecran a fost o ruptură deliberată de normă, un act de sfidare artistică ce a rămas adânc întipărit în memoria publicului. Avea doar 17 ani și încă purta uniforma de liceană când a fost distribuită în filmul Septembrie (1978), regizat de Timotei Ursu – o producție care a tulburat apele liniștite ale cinematografiei românești prin îndrăzneala tematicii și, mai ales, prin scenele nud, considerate șocante pentru perioada respectivă, scriu cei de la Adevărul.

Născută pe 21 mai 1960, în orașul Pucioasa, din județul Dâmbovița, actrița nu a urmat un traseu artistic clasic. Nu a fost absolventă a unui institut de teatru, ci a ales Filosofia, ceea ce nu a împiedicat-o să devină, pentru o vreme, un adevărat simbol feminin al cinematografiei autohtone. A fost aleasă pentru Septembrie după ce anterior făcuse figurație în E-atât de-aproape fericirea – semn că farmecul și prezența ei scenică nu aveau nevoie de diplome pentru a fi validate.

Un debut memorabil într-un film tabu

În Septembrie, Anda interpretează o adolescentă care trăiește o poveste pasională și tragică alături de personajul jucat de Geo Costiniu. Scenele filmate pe plajă, în care cei doi apar complet dezbrăcați, au stârnit rumoare nu doar printre spectatori, ci și în cercurile oficiale de supraveghere culturală. Într-o societate în care trupul era încărcat de semnificații moraliste și rigide, nuditatea afișată de o adolescentă a fost considerată un act de provocare.

Anda Onesa nu s-a ferit de aceste controverse. Dimpotrivă, le-a înfruntat cu o maturitate surprinzătoare, conștientă că expresia artistică nu trebuie să se conformeze unor standarde impuse artificial. Acest curaj a definit nu doar începuturile carierei sale, ci și felul în care și-a trăit viața, cu o sinceritate greu de digerat pentru o societate închisă.

Consacrarea și recunoașterea internațională

După Septembrie, au urmat roluri în filme precum Vacanță tragică (1979), Duios Anastasia trecea (1980) – pentru care a primit premiul pentru interpretare feminină la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary – Pas în doi (1985), Noi, cei din linia întâi (1986), Primăvara bobocilor (1987), Flori de gheață (1988) și Balanța (1992), în regia lui Lucian Pintilie.

Succesul de la Karlovy Vary, însă, a atras și atenția nedorită a Securității. Tatăl ei, Ion Onesa, avea să povestească mai târziu că fiica sa fusese considerată „un copil suspect”, bănuită de spionaj doar pentru că fusese premiată la nivel internațional. În același context, actrița însăși a relatat cum, după o călătorie în Polonia, a fost reținută și interogată în subsolul clădirii Securității din orașul natal, sub suspiciunea absurdă că ar fi fost influențată de mișcările sindicale din Gdansk.

Un destin dincolo de ecranul românesc

Viața personală a actriței Andei Onesa a fost la fel de intensă și nesupusă normelor ca și rolurile sale. A fost căsătorită de trei ori, iar în 1991 a decis să emigreze în Statele Unite. Acolo s-a reinventat: a fost fotomodel, s-a angajat într-o galerie de artă și a devenit profesoară de istorie la un colegiu din Manhattan. În America și-a întemeiat o familie cu omul de afaceri Arnold Lieberman, alături de care are doi copii.