Recunoști actrița din imagine? Avea o privire ce hipnotiza, s-a iubit cu un coleg de scenă cu 17 ani mai mic și a rămas văduvă de tânără
O frumusețe tăcută, profundă, care nu cerea atenție, dar o primea negreșit. Margareta Pogonat era actrița care hipnotiza cu privirea și emoționa fără să ridice vocea. A urcat pe scenă și a pășit în fața camerelor cu o demnitate simplă, dar tulburătoare. Iar în viață, ca și în filme, a iubit sincer și intens – dar iubirea a avut un preț.
Născută într-o familie de artiști pe 6 martie 1933, Margareta a crescut între Craiova și București, urmând pașii mamei sale, și ea actriță. Până să ajungă pe marile scene, viața ei a fost una obișnuită: secretară, casieră, desenator tehnic. Dar visul nu a părăsit-o niciodată.
Cine a fost Margareta Pogonat
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1959 și a fost imediat remarcată pentru farmecul aparte, pentru modul în care lumina ecranul, pentru naturalețea cu care dădea viață personajelor. A jucat în filme precum Meandre, Drum în penumbră, Actorul și sălbaticii sau Crucea de piatră, rămânând în amintirea publicului, mai ales, ca mama lui Pistruiatul sau Elvira, soția lui Caratase (Toma Caragiu), în Actorul și sălbaticii.
Viața personală a fost marcată de durere
Deși a fost distribuită în roluri importante, viața ei personală a fost marcată de durere. S-a căsătorit o singură dată și a avut o fiică. Apoi, pe platourile filmului Drum în penumbră (1972), a trăit o iubire de film, dar foarte reală, cu actorul Cornel Coman. El avea 36 de ani, ea – 39. Povestea lor, discretă, dar profundă, s-a încheiat dureros: Coman s-a stins în 1981, răpus de cancer. Margareta rămânea singură, la 48 de ani.
Mai târziu, s-a apropiat de Geo Costiniu, cel supranumit „Alain Delon de România”, mai tânăr decât ea cu 17 ani. Relația lor a fost una frumoasă, dar scurtă. „Am fost ca două steluțe care, încet-încet, s-au îndepărtat... până când nu s-au mai văzut…”, avea să spună actorul, care a murit în 2013, la doar 63 de ani.
Margareta Pogonat nu a vorbit niciodată despre iubire cu dramatism. Pentru ea, viața era o succesiune de lupte zilnice din care ieșeai mai înțelept, dacă nu mai fericit. „Esența vieții este tocmai lupta permanentă de a smulge fiecărei zile ceva bun”, spunea ea într-un interviu. Nu a căutat recunoaștere prin artificii – nici în viață, nici în actorie. „Ceea ce am pe dinăuntru este mai valoros decât datele exterioare… Celelalte sunt doar ambalaj.”
Deși nu a fost o vedetă de primă pagină, Margareta Pogonat a fost o stea autentică. A jucat întreaga carieră la Teatrul „Nottara” din București, cu o scurtă perioadă la teatrele din Iași și Ploiești, unde făcea naveta cu trenul, uneori înghețând în gări noaptea.
În 2009, UNITER i-a acordat premiul pentru întreaga activitate. În semn de prețuire, numele ei stă astăzi scris pe Aleea Artiștilor din Ploiești, lângă Toma Caragiu și Ștefan Bănică sr.
A plecat dintre noi pe 11 mai 2014, în tăcere.
