FotoAndreea Aradits, mesaj sfâșietor pentru fiul său, Eric: „Sper că într-o zi te voi vedea din nou”

Andreea Aradits, fosta soție a actorului Andrei Aradits, a transmis un mesaj tulburător cu ocazia zilei de naștere a fiului lor, Eric. Iată ce i-a transmis adolescentului într-un moment atât de special. De asemenea, nici tatăl său nu s-a lăsat mai prejos și i-a dedicat un mesaj plin de afecțiune, în care a vorbit despre trecerea timpului, despre temerile sale ca părinte și despre mândria pe care o simte

Povestea de dragoste dintre Andrei și Andreea Aradits, care a durat 17 ani, a ajuns la final în urmă cu câțiva ani, când femeia a decis să plece în India pentru a începe o nouă viață și pentru a-și urma pasiunea pentru yoga.

Andreea Aradits: „Te rog să știi că te păstrez în inima mea și mă rog”

Eric, care de curând a împlinit 21 de ani, a rămas în grija tatălui său. Afectat de plecarea mamei sale, tânărul a refuzat o perioadă să vorbească cu aceasta. Cu ocazia aniversării sale, Eric a primit însă un mesaj emoționant din partea mamei sale, publicat pe rețelele de socializare.

„La mulți ani, iubirea mea!!! Timpul trece atât de repede și parcă te-am văzut ultima dată acum o viață. Te rog să știi că te păstrez în inima mea și mă rog și sper că într-o zi te voi vedea din nou. Știi că o voi face pentru că inima ta este bună și pură și ești o persoană minunată, așa cum ai fost mereu. Aștept cu nerăbdare acea zi și fiecare zi în care voi fi cu tine pe această planetă și în această viață. Te iubesc MEREU! Mama”, a fost mesajul scris în limba engleză de către Andreea Aradits, în dreptul mai multor imagini cu Eric. 

Andrei Aradits: „Mi se întâmplă să-l visez pe Eric... și e mic în capul meu”

La rândul său, actorul a vorbit cu emoție despre trecerea timpului și despre transformarea lui Eric din copil în tânărul adult de astăzi. De asemenea, Andrei Aradits și-a exprimat temerile pe care le are ca părinte, însă a mărturisit că se consideră norocos să aibă un fiu cu valori solide, bun și cu un caracter frumos.

„Cred că unul dintre cele mai grele lucruri pentru un părinte este acceptarea faptului că plodul tău crește. Cam toate reproșurile către părinți sunt de tipul: «NU MAI SUNT UN COPIL, TATĂ!!».

Mi se întâmplă să-l visez pe Eric... și e mic în capul meu. Are 9-10 ani și eu trebuie să-l protejez de cine știe ce fantasme proiectează mintea mea îngrijorată cronic. Poate are legătură cu frica de moarte? Dacă fiul meu crește, rezultă implicit că eu îmbătrânesc și mor, nu? Poate asta nu vreau să realizez?

Pentru că am momente de epifanie în care mă trezesc că mă uit la el și descopăr un om frumos, cu valori morale juste, cu umor... unu' cu care mi-ar fi plăcut să mă împrietenesc în tinerețe. Am avut noroc! Nu cred că e meritul meu, mi-am dat seama pe parcurs că educația e supraestimată... depinde de ce-ți pică la ruleta genetică și de circumstanțele înconjurătoare. Caracterul lui e meritul lui.

Baftă, Eric! La mulți ani!

(Acu' ai voie alcool și-n Norvegia!)”