Ce năzdrăvănii făcea Gelu Voicu în copilărie! Unde petrece Paștele artistul și cum e ca tată de trei copii! „Le facem poftele care trebuie să fie făcute!”

Gelu Voicu (41 de ani) are o familie numeroasă. Tată de trei copii, îndrăgitul artist își face programul astfel încât să poată petrece timp și cu ei, împărțindu-și toate responsabilitățile împreună cu soția sa, de profesie avocat.

Ce face de Paște, cum stă cu programul în această perioadă și cât de liniștit este, sufletește vorbind, Gelu Voicu ne-a povestit pentru Click!

Gelu, cum ești cu programul în perioada asta?

Destul de prins, destul de ocupat. Nu fac lucruri extraordinare. Am lucruri importante pentru mine, pentru familia mea, pentru cariera mea.

Nu dezvălui nimic? O casă nouă, ce îți mai dorești pentru tine?

Nu. Din punctul meu de vedere, toate aceste lucruri materiale nu sunt realizări. Sunt doar niște mijloace. Realizările sunt cele sufletești, cele familiale, cele spirituale și profesionale. Astea sunt realizările. Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru tot ce mi-a dăruit, pe plan familial și pe plan profesional. Pentru toată dragostea publicului pentru care sper să fiu demn de toată aprecierea lui.

Cum e cu trei copii?

Noi suntem doi și cu încă trei, cinci variante de program. E în egală măsură și frumos și greu. 5 ani și 4 luni are cea mică, 8 ani și 5 luni cel mijlociu și cel mare, tocmai a făcut, 17 ani. E greu și frumos, dar tot ceea ce e frumos nu poate fi obținut decât cu greutate.

Cum vă împărțiți treburile acasă tu și soția ta, având în vedere că aveți 3 copii?

Împreună cu soția. Ea este avocat și are program tot așa, ca de liber profesionist, ca mine. Și când nu sunt eu cu ei, e ea. Până plec eu la cântat, o aștept pe ea să vină de la judecătorie. Ea mă așteaptă pe mine dimineața să ajung de la cântare și tot așa.

Cu băiatul cel mare mergeți împreună la cântări?

Îl iau cu mine când poate, numai că e din ce în ce mai ocupat. Atunci când profesoara lui de vioară îmi spune să-l las liber, îl las. Dar când poate, îl iau.

Ce-și dorește băiatul cel mare la 18 ani, atunci când face majoratul?

La anul face majoratul, da. Anul ăsta și-a sărbătorit ziua la Craiova, la Olimpiada Națională de Muzică. Chiar pe 17 aprilie a plecat acolo.

Ce cadou i-ați făcut de ziua lui și cum l-ați serbat?

Vom face a doua zi de Paște o petrecere, pentru că nici eu nu am putut și el a fost prins. Nu contează când petreci, importantă e bucuria.

Au mult pretenții copiii, le faceți toate poftele?

Nu. Suntem exact cum trebuie să fim. Facem poftele care trebuie să fie făcute. Ei trebuie să știe și de da și de nu.

Cum petreceți de Paște, ce program v-ați făcut?

Eu de Paște și de Crăciun nu merg niciodată la cântat. Rămânem acasă, avem tot ritualul acesta cu pregătirile, cu mersul la biserică, să luăm lumină, a doua zi luăm masa acasă de Paște. Rămânem în București și după aceea plecăm la părinți. Pe la părinții mei și pe la socrii pentru că, pentru noi casele părintești sunt acolo, la Olteni și la Videle. Dar pentru copiii noștri casa părintească e aici unde locuim. Și aici trebuie să-și aducă aminte de toate rânduielile bisericești și populare.

Respectați vreo tradiție de sărbători? Poftiți la ceva anume?

Este exact ca toată lumea. Cozonac, pască, miel, friptură de miel, pește, că e bine să mănânci pește după ce vii de la lumină, de la biserică. Și prima înghițitură pe care o iei, după ce ai luat lumină, să fie de pește. Se spune ca să treci prin viață și prin greutăți ca peștele prin apă, adică cu ușurință.

Cum era în copilăria ta, de sărbători?

Era frumos, era freamăt. Toată comunitatea se pregătea în același ritm, cu aceeași suflare. Eu, locuind la țară, fiind din comuna Olteni, județul Teleorman, acolo comunitatea e mult mai strânsă și toate rânduielile, toate ritualurile sunt mult mai legate, mult mai spre smerenie.

Ca și copil, cum era Gelu Voicu atunci?

Cuminte. Am făcut și năzdrăvănii, dar am fost cuminte. Ajutam părinții la pregătiri prin curte, prin ogradă, văruit pomii, făcut curat. Ce ne plăcea cel mai mult, că în săptămâna patimilor mergeam la toate deniile care se țineau. Mai făceam și giumbușlucuri pe la biserică.

Care a fost cea mai mare trăsnaie pe care ai făcut-o?

La biserică, băieții mai mari ca noi ne-au învățat să prindem fustele la femeile bătrâne care stăteau în genunchi, să le prindem cu ace de siguranță. Și când s-au ridicat săracele... Aveau o zvâcneală. Nu au căzut, acele au cedat imediat. Dar, ideea de a-ți simți fusta că e trasă de altcineva... era distractiv pentru noi.