Victor Rebengiuc se retrage de pe scenă la 92 de ani: „Nu mai pot, eu nu sunt ca Radu Beligan”. Ce pensie primește: „Nu suntem la Hollywood”
Marele actor român Victor Rebengiuc (92 de ani), care a făcut istorie, în teatru și în cinematografie, cu rolurile sale memorabile, și-a anunțat astăzi retragerea din lumina reflectoarelor, după 70 de ani de activitate artistică. Exclusiv pentru Click!, Victor Rebengiuc ne-a vorbit cu tristețe despre decizia luată, dar și despre pensia primită, după o viață închinată scenei.
Ce se întâmplă cu piesa „Tatăl”, de la Teatrul Bulandra, în care juca?
Până de curând, actorul Victor Rebengiuc a făcut un ultim rol în piesa „Tatăl”, de la Teatrul Bulandra. Ce se va întâmpla însă cu acest spectacol, jucat de fiecare dată cu sala plină? Iată ce spune marele artist despre decizia de a renunța și la acest ultim rol:
„Nu știu ce se va întâmpla cu acest spectacol, care mi-a fost foarte drag, eu nu mai joc. Nu mai pot, am 92 de ani. Radu Beligan a jucat până pe la 97 de ani, dar pe mine nu mă cheamă Beligan. Când nu se mai poate face nimic, te retragi. Am aproape 70 de ani de când fac meseria asta, e suficient”, a menționat el, exclusiv pentru Click!
Mesaj de suflet pentru cititorii Click!: „Veniți la teatru!”
Victor Rebengiuc are și un mesaj pentru cititorii Click!, iubitori de artă, de frumos:
„Le urez tuturor multă sănătate și să aibă parte de bucurii. Teatrul merge în continuare și fără mine, fiecare își vede de treaba lui. Sunt foarte mulți actori tineri, talentați, pregătiți să umple de bucurie sufletele spectatorilor, așa că veniți la teatru!”.
Ce spune despre pensia primită: „ Nu sunt magistrat, nu dau sentințe, nu condamn, eu, prin profesia mea, am încercat să bucur sufletele românilor!”
Este însă sau nu mulțumit de pensia pe care o primește, după cei 70 de ani de activitate artistică? Victor Rebengiuc ne-a oferit un răspuns cu tâlc:
„Dacă sunt sau nu mulțumit? Trăim în România, nu suntem la Hollywood! În plus, nu sunt magistrat, nu dau sentințe, nu condamn, eu, prin profesia mea, am încercat să bucur sufletele românilor!”, a mai menționat Victor Rebengiuc, exclusiv pentru Click!
„După 80 de ani, am început să mă gândesc la sfârșit, la moarte”
În urmă cu patru ani, maestrul scenei românești a vorbit despre rolul său din piesa „Regele moare” de Eugen Ionesco. Atunci, Victor Rebengiuc a făcut confesiuni despre problemele de sănătate:
„Regele Berenger, m-am întâlnit cu el într-un moment foarte interesant al vieții mele. Am trecut un hop. Am împlinit 80 de ani și acum sunt încă de mult intrat în acest hop, dar împlinind 80 de ani am început să mă gândesc la sfârșit. Nu mă gândisem până atunci deloc.
Mi s-a părut că nu aveam de ce să mă gândesc, mă simțeam bine, munceam, trăiam, mă bucuram, mă întristam, dar după 80 de ani am început să mă gândesc la sfârșit, la moarte, și încetul cu încetul mi-am dat seama că n-am de ce să mă tem”.
„Nu trebuie să ne fie frică”
Moartea este sfârșitul vieții și viața trebuie să aibă un sfârșit. Rolul acesta a venit exact în momentul în care începusem să mă lămuresc că nu trebuie să ne fie frică, trebuie să ne gândim foarte bine la viața pe care o mai avem de trăit, să o trăim și să plecăm dincolo cu fruntea sus, fericiți că am avut ocazia să trăim și să facem tot ce am putut face mai bun din noi”, declara Victor Rebengiuc.
Cu ce probleme de sănătate se confruntă, de fapt?
Artistul dezvăluia, în 2019, cu ce probleme de sănătate se confruntă:
„Am avut eu probleme grave de sănătate cu coloana, am două operații pe coloană, și m-am refăcut foarte greu. Încă nu m-am refăcut de tot, dar nu se mai poate pentru că coloana mea e prea mult modificată. Am probleme, dureri mari, siguranță nu prea există în echilibru, merg greu, dar asta e… mi-am spus că aș putea să reiau rolul acesta, să jucăm spectacolul și îl joc.
Pentru că, în fond, vorbesc despre un om care este la sfârșitul vieții, care are toate belelele care vin odată cu sfârșitul vieții, boli și alte lucruri. Sunt foarte optimist și aștept sfârșitul, aștept ultima cortină, o să vină. Ce nu îmi place e că mă cam doare și n-aș fi vrut să vină cu durere, mi-ar fi plăcut să fie fără durere, să fie în liniște așa, te culci și nu te mai scoli, dar ne mai sculăm de câteva ori și gata”.