Victor Socaciu și Vasile Șeicaru au fost prieteni sau rivali? Marina Almășan: „Cancanurile din culise le știu doar eu...” Din ce cauză se încingeau spiritele, de fapt?

Victor Socaciu și Vasile Șeicaru au fost rivali sau, dimpotrivă, și-au unit forțele pentru a răzbate în lumea pestriță a showbiz-ului? Marina Almășan, fosta soție a lui Victor Socaciu, a evitat să ne ofere detalii, din spatele scenei, însă a dat de înțeles că între cei doi artiști au existat și neînțelegeri. Iată și amintirile, unele triste, altele amuzante, dezvăluite de Vasile Șeicaru. 

Marina Almășan: „Cancanurile din culise le știu eu”

Marina Almășan, fosta soție a lui Victor Socaciu, a menționat, exclusiv pentru Click!, referitor la acest subiect care, de-a lungul vremii, a stârnit multe semne de întrebare, din partea fanilor:

„Cu Vasile am vorbit mult pe această tema, încă de când eu si Victor formam o familie. Ar fi multe de povestit, dar, din respect pentru cel ce nu mai este, nu voi mai deschide acest subiect. Niciodată.

Și Vasile si Victor au fost doi artiști adulați de public, încă de când s-au lansat. Iar fanii lor trebuie sa păstreze amintirea refrenelor lor nemuritoare și nu cancanuri din culisele relației dintre ei. Pe acelea le știu eu și la mine vor rămâne. Și sunt sigură că și Vasile va evita să vorbească despre acest subiect, chiar dacă nu ne-am înțeles între noi”.  

Dezvăluirile lui Vasile Șeicaru: „Ne tachinam pe scenă”

Vasile Șeicaru a vorbit, după decesul lui Victor Socaciu, despre legătura lor, uneori presărată și cu mici neînțelegeri: 

„Am primit ca un pumn violent în piept vestea morţii prietenului meu, Victor Socaciu... Pentru mine, ca prieten foarte bun şi coleg de scenă, dispariţia lui bruscă este o mare pierdere. Mă văd cum mă uit pe scenă, în stânga mea, fiindcă el stătea, de regulă, în stânga, şi cum îi spun mustăcind: „râde-te, măi, nu sta serios!”. 

Şi el îmi spune „dar ce, nu râd?'. Noi ne amuzam şi ne tachinam pe scenă şi cred că, dacă ne-ar fi auzit oamenii, ar fi râs. În momentul în care îşi lua chităruşca aceea, noi spuneam, tot în glumă, că dacă nu a avut bani să îşi ia o chitară ca lumea o să îl ajutăm noi să îşi ia alta. 

De la ce se mai încingeau spiritele, mai ales pe scenă? 

Victor mergea la microfon şi spunea: „oameni răi mă atacă pe mine, un „crai de la Braşov”. Spunea că „de crai de la Braşov” s-a mai auzit, Ducu Bertzi e crai de la Maramureş, dar crai de Galaţi eu nu am mai auzit”.  Lumea se amuza teribil, aşa făceam noi show-ul. Şi îmi vine foarte greu să realizez că aceste lucruri îmi vor lipsi de acum încolo. Este un gol pe care îl resimt odată cu plecarea lui", a mărturisit Vasile Şeicaru.

 „Am fost prieteni timp de zeci de ani”

Cei doi artiști au bătut țara în lung și în lat, în lungile lor turnee, devenind și colegi la „Cenaclul Flacăra”: 

„Am fost prieteni timp de zeci de ani. Îmi amintesc că, prin 1974-1975, atunci când mergeam la diverse festivaluri de folk, nu ne cunoşteam, însă ştiam unul de altul fiindcă eram încrezuţi, eram tineri şi aveam impresia că spargem munţii în pumni.

Ne urmăream cam ce face unul şi ce face celălalt. Ulterior, ne-am cunoscut şi am devenit prieteni, după care, în '76, Victor a venit la Cenaclul Flacăra, în '78 am venit şi eu şi am început viaţa noastră, prietenia noastră şi colaborarea noastră sub aspect artistic”, a mai spus Vasile Șeicaru. 

„Cu Victor și cu Ștefan Hrușcă am cântat și în America”

La un moment dat, Victor Socaciu, Vasile Șeicaru și Ștefan Hrușcă și-au unit forțele, formând un trio de succes, apreciat în întreaga lume: 

„Eu cântam cu Hruşcă, era tandemul Hruşcă-Şeicaru, după care, la un moment dat, am hotărât să îl cooptăm şi pe Victor şi am format un trio. Cu acest trio am umblat peste tot în lume, am făcut şi SUA de la un capăt la altul cu maşina de vreo trei ori şi am cântat pentru românii din diaspora.

Am ţinut aproape, este cel mai bun prieten al meu, mergeam la petreceri, când ne vedeam, râdeam tot timpul. Noi eram tot timpul puşi pe glume şi pe distracţii. Când era partea muzicală, deveneam foarte serioşi, iar când repetam, când eram pe scenă şi când cântam, făceam totul la maximum astfel încât să dăm totul pentru cei care apreciau muzica noastră", mai dezvăluia Vasile Șeicaru.

 Cum petreceau de ziua lui Victor Socaciu, pe 14 ianuarie: „Făceam tămbălău”

Vasile Şeicaru a vorbit și despre concertele unde ambii erau pe afiș:

„Eu aşa îl văd tot timpul în mintea mea, cu braţele deschise, gata să îmbrăţişeze publicul. Cum pleca, îl chemau înapoi şi el începea să cânte. De multe ori, aveam timp limitat pentru spectacole, la două ore, şi atunci cât el uita să mai iasă, se duceau cele două ore şi nu mai aveam timp. 

De obicei, recitalul meu era în final, după care îi chemam în scenă şi cântam împreună alte 5-6 piese. Noi aveam nevoie de timp, fiindcă două ore era foarte puţin pentru noi. Tot timpul mă luam de el şi el îmi spunea: 'încetează, sunt încă sub influenţa momentului şi inima mea e plină!'. Ducu râdea când noi ne ciondăneam, iar în două minute eram din nou îmbrăţişaţi şi prieteni. De ziua lui Victor, pe 14 ianuarie, făceam tămbălău mare, veneau tot felul de oameni de cultură, artişti, folkişti”, a mai povestit Vasile Şeicaru.

Victor Socaciu s-a stins din viață la 68 de ani, în timpul pandemiei de Covid-19

Artistul Victor Socaciu s-a stins din viață pe 27 decembrie 2021, la vârsta de 68 de ani, la Spitalul Carol Davila din București. Suferea de diabet, dar și de insuficiență renală si cardiacă. Ultima lui soție, Brândușa, povestea, atunci, cu durere, despre ultimele zile de viață:

„A ajuns la spital pe 19 noiembrie. Avea un post-COVID, acumula pleurezie, lichid la plămâni și a fost pentru trei zile să facă un drenaj. Asta a fost intervenția pentru care am fost.

Și de acolo au apărut complicațiile. A avut multe momente în care și-a revenit și îmi spunea că vrea să ajungă la Bistrița, pe 3 decembrie, că îl așteaptă oamenii”.

În fiecare an, în memoria regretatului artist, este organizat Festivalul de muzică folk „Victor Socaciu”, la Brașov, orașul lui natal. 

Victor Socaciu a fost înmormântat la cimitirul din Cornu, județul Prahova. În această comună, de poveste, își trăise ultimii ani de viață.