Atenție! Cum recunoști semnele că îți face gaslighting în relație? Secretul dezvăluit de psihoterapeutul Laura Găvan
Gaslightingul este o formă subtilă, dar extrem de periculoasă, de manipulare psihologică, care îi face pe oameni să se îndoiască de propriile percepții, amintiri și emoții. În timp, victima ajunge să nu mai aibă încredere nici în realitatea pe care o trăiește, devenind tot mai vulnerabilă și confuză.
Un studiu recent condus de psihologul Susanne Wood, de la Universitatea din Toronto, arată că efectele gaslightingului pot duce la pierderea autonomiei emoționale și la o deteriorare semnificativă a stimei de sine. Deși termenul este tot mai des întâlnit în mediul online și în conversațiile de zi cu zi, puțini înțeleg cu adevărat ce presupune acest tip de abuz emoțional și cum se manifestă. Pentru a înțelege mai bine mecanismele și semnele acestui fenomen, am stat de vorbă cu psihologul și psihoterapeutul Laura Găvan, care explică modul în care poți recunoaște gaslightingul chiar în propria relație, uneori, acolo unde te aștepți cel mai puțin.
Cum recunoști semnele că îți face gaslighting în relație?
Click: Laura, relațiile sunt unul dintre cele mai discutate subiecte în ziua de azi și pare că sunt tot mai dificile. De unde pot porni neînțelegerile?
Relațiile sunt dificile, în general, pentru că vorbim despre doi oameni care vin cu propria poveste de viață, un bagaj emoțional și diverse probleme de comunicare care nu facilitează bunul mers al lucrurilor.
Însă atunci când întâlnim persoane care prezintă trăsături narcisice, relația este marcată de o formă particulară de comunicare – paradoxală și constant contradictorie –, care produce un nivel profund de confuzie psihologică. Totul începe cu discrepanța dintre vorbe și fapte: deși partenerul poate face declarații grandioase despre iubire, apreciere și devotament, comportamentul său real rămâne rece, critic sau lipsit de empatie. Această incongruență repetată generează disonanță cognitivă, iar persoana implicată începe treptat să își pună sub semnul îndoielii propriile percepții, încercând permanent să reconcilieze două realități incompatibile.
Click: Povestește-ne mai mult despre gaslighting.
Gaslighting-ul devine un instrument central în această dinamică. Prin minimalizarea și reinterpretarea constantă a realității celuilalt – „nu am spus asta”, „ai înțeles greșit”, „ești prea sensibil(ă)” – experiența subiectivă a victimei este treptat erodată. Limbajul narcisicului nu este întâmplător, ci calibrat pentru a induce îndoiala de sine. Atunci când cineva ne invalidează sistematic emoțiile și memoria, ajungem să credem că reacțiile noastre sunt exagerate sau nejustificate. În timp, contactul cu propriile repere interne se fragilizează până la punctul în care victima nu mai are încredere în propria interpretare a realității.
Mesajele contradictorii amplifică această dezorientare. Narcisicul poate exprima afecțiune la un moment dat, pentru ca în secunda următoare să devină critic sau distant. Alternanța imprevizibilă dintre „ești special(ă)” și „nu ești suficient(ă)” activează un răspuns de stres constant, iar victima începe să depindă emoțional de validarea agresorului, trăind cu speranța de a recupera versiunea idealizată a celui de la început. În acest climat psihologic, vinovăția devine un instrument de control: tensiunea, conflictul, reacțiile emoționale ale narcisicului – toate sunt puse pe seama victimei, care ajunge să simtă rușine și responsabilitate exagerată pentru atmosfera relației.
Izolarea contribuie decisiv la fragmentarea identității. Criticând familia, prietenii sau orice sursă externă de sprijin, narcisicul limitează accesul victimei la perspective alternative, consolidându-și astfel influența asupra percepției sale. Când singura „oglindă” disponibilă este agresorul, realitatea se deformează inevitabil. Regulile relației se schimbă de la o zi la alta, astfel încât victima trăiește într-o permanentă stare de hipervigilență, încercând să anticipeze ce este acceptabil și ce nu. Nimic nu este stabil, totul este reinterpretabil, iar această instabilitate psihologică produce o formă de confuzie care epuizează emoțional.
Ciclul narcisic de idealizare, devalorizare și respingere reprezintă nucleul acestei dinamici toxice. De la începutul intens, în care victima este ridicată pe un piedestal, se ajunge rapid la o fază în care aceeași persoană devine insuficientă, defectuoasă și permanent greșită. Căderea de pe piedestal este dureroasă și produce o ruptură internă: tot ceea ce fusese anterior valorizat este acum minimizat sau ridiculizat. Pentru narcisic, devalorizarea are rolul de a-l plasa într-o poziție de putere și de a proiecta asupra celuilalt propriile imperfecțiuni pe care nu le poate tolera.
Confuzia într-o astfel de relație se simte ca o dezorientare permanentă: nu mai știi cine ești, nu mai ai încredere în memoria ta, te îndoiești de fiecare emoție și cauți mereu confirmare din exterior. Trăiești cu impresia că „orice ai face este greșit” și că doar partenerul îți poate spune ce este real. Pe măsură ce autonomia emoțională se prăbușește, apare sentimentul de singurătate profundă chiar și în prezența celuilalt. Această confuzie nu este un semn de slăbiciune, ci efectul direct al manipulării psihologice și al abuzului emoțional.
