Augustin Viziru spune adevărul despre relația cu fratele lui, Lucian Viziru. S-au certat sau nu cei doi: „Dacă nu era el...”
Augustin Viziru (44 de ani) este foarte încântat că revine și joacă într-un serial cu actori mari, transmis pe Voyo.ro, “Tătuțu'”.
Fericirea este cu atât mai mare cu cât este înconjurat numai de profesioniști. Și ca tătic pentru fetița lui, Maria, Augustin Viziru își dă nota 10, pentru că își dorește să fie un exemplu de urmat și să îi ofere fiicei sale tot ce aceasta are nevoie pentru o bună dezvoltare și educație. Augustin Viziru a stat de vorbă cu Click! și am aflat cât de bine se descurcă în toate privințele! Mai mult decât atât, Augustin Viziru își laudă fratele mai mare, pe Lucian Viziru, căruia îi datorează faptul că a ajuns să fie acum la televizor.
Cum este cu "Tătuțu'" care a început acum, pe 19 octombrie, pe Voyo?
Nu știu cum este, aștept cu nerăbdare să văd, având în vedere că au trecut ceva ani de când am lucrat într-un proiect de o asemenea anvergură dar până acum cifrele ne spun numai lucruri bune. “Clanul” a fost un succes, un adevărat succes, și noi sperăm măcar să ne putem ridica la același nivel.
Despre rolul tău din “Tătuțu'” ce ne poți spune?
Rolul meu din “Tătuțu'” este acela pe care mi-l spune regizorul. Dacă el îmi spune să sar, eu îi întreb cât de sus.
A fost greu, a fost ușor, adică ai intrat repede în rolul personajului?
Sincer, da, mă descurc destul de bine, chiar dacă mă gândeam că-s cam ruginit, mi-o fi greu până intru din nou în ritm. Nu a fost cazul pentru că am avut oameni profesioniști lângă mine, domnul Ivașcu, domnul Constantin, regizorii, toată echipa. Într-adevăr aici am fost plăcut surprins pentru că toată lumea știe ce are de făcut și totul e pus la punct.
„Acești mari actori cu care lucrez nu fac altceva decât să-ți ridice mingea la fileu”
Cel mai bun sfat, să zicem, pe care l-ai primit de la domnul Ivașcu sau de la domnul Mihaiță în timpul filmărilor care a fost? În primul și în primul rând, sfaturile sunt de prisos în situații de genul ăsta, noi ne adaptăm în secvență. Când ai „balauri” de genul ăsta cu care să lucrezi, lucrurile vin foarte ușor. Atunci e mult mai natural și mult mai ușor. Practic, acești mari actori cu care lucrez nu fac altceva decât să-ți ridice mingea la fileu și viceversa.
Se întâmplă des să fii așa... băiat rău?
Asta de-a lungul vieții mele, toți prietenii și toată lumea care mă cunoaște personal știe foarte bine. Eu sunt un tip non-conflictual, adică nu suport conflictele, nu suport certurile, nu suport țipetele.Întotdeauna încerc să aplanez până la un punct când nu se mai poate...
Ce-ți mai dorești pentru tine din acest punct de vedere profesional, vorbind? Ca și roluri, să zicem, sau către ce vrei să te duci?
Pentru mine e simplă meseria. Eu știu că primesc un text, trebuie să-l învăț și mai departe, lumea de acasă hotărăște dacă e ceva bun sau nu. Nu mi s-a părut niciodată actoria o muncă grea, întotdeauna am făcut-o cu foarte mare plăcere și cred că ăsta este secretul. Abia așteptam să vină ziua de filmare și e important în viață să faci ce-ți place.
În viața reală, de zi cu zi, cum este Augustin Viziru?
Cum să fie, plictisitor. Augustin Viziru la 35, că așa am hotărât să zic de acum încolo că am numai 35 de ani, cu toate că am 44 de ani. E plictisitor. E un om care încearcă din răsputeri să devină un domn. Și ăștia nu sunt oameni interesanți.
Cum ești tu ca tătic?
Sunt implicat 100%, pentru că Maria s-a născut când eu aveam 40 de ani, nu mai am 20 sau 30, să visez cai verzi pe pereți, știu exact ce vreau. Și scopul meu în viață este să ajung un domn și să pot să-i ofer copilul meu o platformă bună unde se poate să-și dezvolte capacitatea maximă.
Cu Lucian, cu fratele tău, sunteți în relații bune, nu? Eu știam că v-ați împăcat ultima dată.
Suntem frați. Dacă pui femeie cu bărbat într-o casă și îi lași să stea 2 ani se ceartă non-stop. Nu știu de ce e atât de important faptul că noi ne mai certăm ca frații, care noi am crescut în casă împreună. Am stat unul cu altul, am mâncat din aceeași farfurie, am dormit în aceleași pat, am făcut toate lucrurile împreună. Normal că ne mai sare țandăra.
„Toată viața s-a străduit doar să mă ajute”
Dar când erați mici, cine era liderul, să zicem, dintre voi doi?
Nu există un lider. Eu întotdeauna am fost crescut cu fratele Nenicu, că e mai mare și trebuie respectat. Și așa am înțeles. Dar, într-adevăr, eu fiind mai atașat de stradă și mai... De multe ori interveneam eu dacă avea ceva probleme. Dar asta pentru că eram eu mai zbanghiu.
„Dacă nu era Lucian, eu nu ajungeam niciodată la televizor”
El s-a dus către muzică. Ți-ar fi plăcut să faci și tu muzică? Oricum, cumva, actoria nu e prea departe.
Pe lângă muzică... am făcut și muzică. Tot Lucian mi-a făcut trupă, s-a chinuit cu mine, m-a adus pe la Sebeș, m-a pus pe acolo, mi-a făcut piesă, m-a ajutat să cânt, adică toată viața s-a străduit doar să mă ajute. Să încercăm să scăpăm de știrile astea negative în care certurile sunt titluri. Să vorbim despre lucrurile frumoase pe care le-a făcut pentru mine. Pentru faptul că, în ziua de azi, milioane de oameni s-au bucurat la televizor datorită lui. Dacă nu era Lucian, eu nu ajungeam niciodată la televizor.Și atunci, referitor la întrebările respective și discuțiile... Nu știu cum de data asta a ieșit în presă că noi suntem certați... Cred că am zis așa, într-un moment, la un podcast și de acolo au preluat. Dar ceartă... dacă vreunul zice ceva de frate, eu îi mănânc inima. Pe loc. Nu contează ce ceartă am eu cu fratele meu.
Ce rol ți-ai dorit să interpretezi care să fie așa foarte aproape de sufletul tău? Adică ce ai vrea să faci și n-ai făcut până acum?
Eu nu am target-uri de genul ăsta. Eu întotdeauna am fost un tip care trăiește clipa și mă trezesc, iau ziua-n piept și văd ce-mi oferă. Nu mi-am pus niciodată target-uri de anumite roluri, de anumite personaje. Dar știu sigur că orice îmi iese în față pot să dobor, că e un personaj, că este o situație. Orice-mi oferă viața, cred că am capacitatea necesară să mă descurc în orice condiție.
