Aura Șova este Vocea României! Ce vrea să facă cu marele premiu de 100.000 de euro, cum îi va investi, dar și de cine i-a fost cel mai „frică”: „Am spart ecranele celor de acasă”
Aura Șova, din echipa lui Tudor Chirilă, este Vocea României! La ea au ajuns trofeul și premiul în valoare de 100.000 de euro în urma participării la emisiunea de la PROTV.
Textul este foarte bine scris, însă există câteva detalii care pot fi corectate pentru a îmbunătăți lizibilitatea și coerența. Iată textul corectat:
La cei 26 de ani, Aura Șova a câștigat cea de-a 12-a ediție a emisiunii Vocea României. Ce sentimente o încearcă acum, cum se simte, cine a susținut-o de-a lungul competiției și ce va face cu banii, Aura Șova ne-a povestit pentru Click!, imediat după ce a obținut marele trofeu și a aflat că este câștigătoare!
Emoțiile au fost imense, iar bucuria ei a fost nemărginită.
A prins aripi lângă Tudor Chirilă, încă nu conștientizează ce s-a întâmplat cu adevărat și este convinsă că va investi banii, cel mai probabil, într-un azil de bătrâni.
„Nu pot să cred nici în momentul de față”
Aura, cum te simți acum că ești câștigătoarea Vocea României? Te așteptai?
Nu pot să cred nici în momentul de față. N-am mai dormit de două zile, nu pot pentru că adrenalina este prea mare. Nu mă așteptam, dar îmi doream în sinea mea foarte mult, mai ales că am ajuns până aici.
Ai avut multe emoții?
Am avut cele mai mari emoții, sincer. Și mi-am dat seama că eu, în toată perioada asta, făceam o confuzie între emoții și frică. Credeam că emoțiile înseamnă frică, când de fapt pe mine m-a părăsit frica undeva prin blind-uri. Mi-am dat seama că nu am nimic de pierdut, doar de câștigat. Aseară mi-am lăsat emoțiile să-mi cuprindă toată ființa și cred că nu am cântat niciodată la Vocea României cu atâta patos cum am cântat în finală. Cred că asta mi-a și adus victoria, pentru că am transmis emoții și trăiri care au trecut dincolo de ecranele celor de acasă.
„Logodnicul meu m-a susținut foarte mult și m-a ajutat să mă reechilibrez în fiecare moment emoțional”
Cine te-a susținut cel mai tare din familia ta?
E foarte greu să-mi dau seama și să fac o ierarhie, dar, începând cu frații, care au fost permanent lângă mine, și continuând cu familia – mama, tata, mătușa, bunica mea, toți verișorii, unchii și mătușile – toți m-au susținut enorm. Totuși, logodnicul meu m-a sprijinit foarte mult și m-a ajutat să mă reechilibrez în fiecare moment emoțional, explicându-mi ceva foarte important: că trebuie să-mi păstrez intențiile pure și să am un mindset sănătos și curat, pentru că asta mă va ajuta indiferent de rezultat.
Printre cei din familia mea extinsă se numără și prietenii mei foarte apropiați, care au fost mereu lângă mine. Nu m-am simțit niciodată mai iubită ca acum.
De cine ți-a fost teamă cel mai mult în competiția aceasta?
Nu mi-a fost teamă de nimeni. M-aș fi bucurat pentru oricine ar fi câștigat marele premiu. Toți au fost foarte buni. În această finală, fiecare a avut propria direcție. Pilonul meu a fost cel folcloric, muzica interbelică, unde vocea mea are o anumită specificitate.
Raluca are o voce excepțională pe partea de operă, cu acute incredibile și un control vocal desăvârșit. Robert este extrem de bun, emoționant și tehnic, iar Narcisa, cu timbrul ei răgușit, presărat parcă cu praf de stele, mi s-a părut incredibilă.
„Scopul meu este să realizez un azil de bătrâni”
Ce vei face cu banii? În ce vei investi?
Cu banii nu știu concret ce voi face, pentru că nu am avut timp să conștientizez ce s-a întâmplat, dar știu direcția: visul meu de mică a fost să ajut bătrânii vulnerabili. Scopul meu este să realizez un azil de bătrâni sau un centru de îngrijire în care vârstnicii să se simtă ca acasă și să fie fericiți, așa cum este bunica mea.
Îți dorești să lansezi o piesă cu Tudor Chirilă?
Clar îmi doresc! Dacă ar fi să aleg, aș lansa o piesă similară cu cea cântată în marea finală – una care să aducă aminte de acasă, de țară, și să te facă să te simți român în România.
Ce vei face mai departe pentru visul tău?
Pentru visul meu o să-mi continui studiile în școala doctorală, am să continui să studiez cât mai mult pentru a reuși să adun informațiile necesare să materializez azilul aceste de bătrâni cât mai eficient și inteligent.Și pe plan muzical, muzica reprezintă hrană, am să mă super încarc și am să transmit mai departe acest mesaj folosindu-mi vocea, cântând, în concert, în orice.
„De foarte mică am fost cea mai mare fană Lara Fabian”
Lara Fabian a fost pe scenă, alte emoții. Te așteptai să o vezi live. Cum a fost toată această experiență pentru tine cumulată cu prestațiile tale?
Eu am fost de foarte mică fan Lara Fabian, i-am și cântat foarte multe din piese, preferatele fiind prea bine cunoscutele piese, “Je suis malade” și “Je t’aime”. Eu când am văzut-o lângă mine pe scenă și mai ales în clipa în care mi-a pus trofeul în mână, cred că mi-am pierdut puțin mințile în clipa aceea pentru că am întrebat-o: “Ești reală? Bună!” I-am zis în franceză, “Bonjour”! Și ea mi-a răspuns frumos, “Bonjour”! Și am zis, în loc să-i spun mulțumesc pentru premiul, i-am zis, sunt cea mai mare fan a ta!
A fost incredibil, m-am simțit atât de onorată, cred că o să am nevoie de câteva luni de zile ca să conștientizez că s-a întâmplat asta.
Ce vei face de Sărbători?
De Sărbători o să merg acasă, la bunica, la noi în Bacău, comuna Poduri, am să mânânc moldovenește, am să dorm moldovenește și am să cânt la biserică și o să-mi adun toată comunitatea să-i mulțumesc că au fost acolo lângă mine și toată familia extinsă.
Cât de exigent ți s-a părut Tudor Chirilă pe parcursul experienței de la Vocea?
Tudor într-adevăr are anumită latură exigentă și ușor autoritară, dar mi s-a părut foarte bine dozată. A știut când să fie empatic și când să pună piciorul în prag. Acum depinde foarte mult și de la persoană la persoană cum funcționează lângă un astfel de antrenor, dar pentru mine a funcționat perfect, pentru că eu am fost învățată într-o astfel de rigurozitate, disciplină, în care trebuie să te bazezi, să respecți deciziile unui om care are mai multă experiență decât tine. Dar ce-am apreciat a fost faptul că în clipa în care simțea că are încredere în tine, te lăsa să zbori singur.
