Gabriel Fătu, în culmea fericirii! Imagini rare alături de fiica și soția sa: „Am descoperit secretul fericirii ”
Gabriel Fătu, supranumit „Regele Farselor”, trăiește cea mai frumoasă perioadă din viața sa! Îndrăgitul artist se bucură din plin de căsnicia cu femeia care îi aduce liniște, dar și de proiectele spectaculoase pe care le derulează la „Teatrul Dramaturgilor”. Actorul a dezvăluit în exclusivitate pentru Click! cum s-a născut iubirea de teatru și ce spectacole l-au marcat. Totodată și-a pus sufletul pe tavă și ne-a vorbit și despre relația pe care o are cu soția sa, dar și cu fetița lui.
Ce proiecte spectaculoase pregătește Gabriel Fătu
Aș vrea să știu cum a luat naștere Teatrul Dramaturgilor și cât de important este teatrul independent în România?
Totul a început acum 8 ani. Teatrul Dramaturgilor Români susține mult teatrul independent, pentru că eu vin din zona independentă și știu cum e, având o fundație prin care derulez proiectele mele. Dar TDR este o instituție a Primăriei Capitalei. Înființat acum 8 ani, la inițiativa doamnei Lucia Verona — căreia îi mulțumim și pe această cale — este un teatru de proiecte, unic în România: nu avem actori angajați, doar colaboratori din zona independentă și de la alte teatre, iar aici nu se pot monta decât piese românești. Eu am ajuns dintr-o întâmplare aici, fusesem director la Sala Dalles și m-a sunat Claudiu Bleonț, care era manager, întrebându-mă dacă vreau să vin director adjunct, că el este nou în administrație, știe că eu am experiență și că ar vrea să facem echipă. După câteva luni, el a plecat și am rămas eu cu echipa să ducem mai departe dramaturgia românească pe cele mai înalte culmi. Avem peste 30 de spectacole în repertoriu. Zilele trecute, cu premiera Matca, de Marin Sorescu, am închis stagiunea și plecăm în vacanță. Să ne căutați pentru stagiunea următoare și să alegeți spectacolul preferat: www.teatruldramaturgilor.ro
Vreau să ne povestiți mai multe despre spectacolele care urmează. Care este spectacolul de care vă este cel mai drag?
Vă spuneam că fac teatru independent de când am absolvit facultatea, în anul 2000 — poate chiar și mai înainte, căci jucam de când eram student. Nu am fost niciodată angajat ca actor într-un teatru, deși sunt actor și fac teatru. Am înființat, cu un prieten, Fundația Culturală „Teatrul Principal”, unde sunt membru fondator, dar și președinte, și îmi fac aici toate proiectele, sau — uneori — în parteneriat cu altcineva. Dacă ar fi să fiu puțin nostalgic, mi-a plăcut foarte mult rolul din Mă mut la mama, de Andreas Petrescu, în regia lui Gelu Colceag. Nu se mai joacă acum, l-am jucat, cred, vreo 8 ani prin țară și prin lume. Sute de spectacole — și nu exagerez. La un moment dat am pierdut șirul. Erau săptămâni când jucam de luni până luni, în fiecare zi, câteodată două, sau am jucat chiar și trei într-o zi. Adriana Trandafir, mama noastră, era senzațională. Și încă mai este. Iar acum vă dau o informație în premieră: scenariul este gata, echipa e aproape făcută, suntem în prospecții cu locațiile, iar în octombrie vom începe filmările pentru filmul „Mă mut la mama”. În primăvara anului viitor, să fim deja în cinematografe!
Așadar, nu urmează ceva nou pentru că mă voi ocupa de film, dar am câteva spectacole foarte bune: Gaițele, regia tot Gelu Colceag, cu o distribuție de top; Plicul, de Liviu Rebreanu, regia Dan Tudor; Ispită pentru soțul meu, de Ana Odagiu și cea mai nouă comedie de la TDR, făcută tot de domnul Colceag: Amanta noastră de la minister. Mi-a dat aici un rol genial de majordom, care le face pe toate, le știe și le încurcă de nu le mai descurcă — un rol care mi se potrivește mănușă. Un spectacol de două ore, din care, într-o singură scenă de câteva minute, nu sunt în scenă; în rest, sunt peste tot.
Care este personajul pe care l-ați îndrăgit cel mai tare? Ce impact a avut asupra dvs.?
Mi-a plăcut mult personajul meu din „Mă mut la mama”, care, întâmplător, se numește tot Gabriel. Dar pe aceeași linie este și Ianache, din Gaițele, unul dintre cei doi frați. Georges, jucat de Ionuț Ciocia — cu care sunt mereu în conflict — ne și batem la un moment dat, îmi dă un pumn de-mi rupe nasul și rămân întins pe jos, plin de sânge. Are el și o replică genială: „Blestemată familie. Nu ne putem întâlni doi fără să ne certăm.”
Iar în viața de zi cu zi, la repetiții, în turnee, am descoperit un om minunat, cu care mă înțeleg foarte bine, ne consultăm pe diverse teme, ne povestim și analizăm situații de viață. Parcă ar fi fratele meu mai mare. Eu am un singur frate, Victor, dar și trei surori. El e mai mic decât mine cu 12 ani. Când el a intrat la școală, eu am plecat la facultate. Ne vedeam puțin, în vacanțe. De vreo 15 ani locuiește în Spania cu familia lui și, într-o zi, am avut o revelație: că eu și fratele meu, de fapt, nu am petrecut prea mult timp împreună, din păcate. Și într-o zi, Ionuț Ciocia mi-a zis: „Să știi că ești unicul meu frate, pe care nu l-am avut.” El având două surori și venind, tot ca și mine, dintr-un sat de la țară.
Da, rolul lui Ianache… mi-a mai adus un frate! Uite că scriu și versuri!
Ce surprize pregătiți pentru următoarea stagiune?
Vă spuneam de Matca, în regia lui Alexander Hausvater. Avem în repertoriul de la TDR spectacolele Iona și Paracliserul, de Marin Sorescu. Îmi doream să avem toată trilogia lui Sorescu, Setea muntelui de sare. Îmi spuneau colegii de la teatru că și ceilalți manageri — predecesorii mei — au vrut să facă asta, dar se pare că nu s-au aliniat planetele. Până acum! Iar noi am reușit: suntem singurul teatru din România care le are pe toate trei. Când vom deschide stagiunea, vom începe cu ele.
Mai avem o premieră în septembrie, Anticlimax, regia Bobi Pricop, un spectacol inedit despre efectele nocive ale încălzirii globale. Iar în octombrie, o altă premieră: Marele cutremur, în regia Teodorei Petre — o comedie cu un subiect inepuizabil, despre o bătrână bogată, în jurul căreia roiesc nepoții, doctorii, popa, vecinii etc., dornici de a pune mâna pe averea ei, prin orice mijloace.
Gabriel Fătu, dezvăluiri emoționante despre fiica și soția sa
Cum s-a născut iubirea față de actorie? Din ce știu, părinții nu prea au fost de acord când ați ales acest drum.
Așa este, nu au fost de acord. Dar nici nu au fost împotrivă. Tata, care era mereu la câmp, pe tractor, venea târziu acasă, obosit, nu mai avea timp de discuții și nu prea avea păreri. Dar cu mama vorbeam mereu — mama care ne ținea în frâu, pentru că pe vremea aceea bătaia era ruptă din Rai. Și îi mulțumesc pentru asta, deși fugeam când o vedeam cu nuiaua în mână. Dar, se pare că a reușit și poate că a fost bine că ne-a crescut așa, cu mână de fier.
Eram în clasa a XII-a, făceam liceul agricol în comuna noastră, Topolog, județul Tulcea, și nu aveam de gând să dau la nicio facultate. Văzându-l pe Florin Piersic la televizor, povestind cum a devenit actor, atunci m-a lovit. Și am intrat la UNATC „I.L. Caragiale” după ce am dat examen patru ani consecutiv. Abia după ce am picat a treia oară mi-a zis și mama că poate e momentul să mă opresc și să mă întorc acasă. Atunci lucram la un service auto în Constanța. Și iată că nu m-am oprit.
Știu că sunteți mai discret cu viața personală și nu am să insist prea mult, însă anul trecut v-ați căsătorit. Ce iubiți și apreciați cel mai mult la partenera dvs.?
De regulă, după ce divorțezi o dată sau de două ori (propriul meu caz), ești tentat să zici că niciodată nu o să mai faci asta. Eu nu am zis. Nici că o voi face iar, dar nici că nu o voi mai face. L-am lăsat pe Dumnezeu să mă conducă pe drumul meu și să aleagă El în locul meu, că eu nu știu să aleg.
Și, într-o zi, a apărut ea. Nu are treabă cu lumea mea artistică, dar iubește ceea ce fac. Ea e din lumea juridică, iar eu iubesc mult ceea ce face. E foarte calculată, atentă la tot, corectă. Trăim în societate și tot timpul trebuie să ținem cont și de ceilalți, totul trebuie să fie conform legii… defect profesional.
Dar cel mai mult îmi place felul ei de a fi. E blândă, tandră, iubitoare. Mă vede, mă aude, mă ascultă — ceea ce nu prea mi s-a întâmplat. Și căutăm împreună soluții, dacă apare o problemă. Și pot spune că am descoperit secretul fericirii înțelegând cât de importantă este comunicarea!
Fetița dvs. este atrasă de lumea artei? Oare vă calcă pe urme?
Nu știu să răspund la această întrebare. Mi-ar plăcea să își descopere singură talentul și să aleagă să facă ceea ce îi place. Pictează și desenează toată ziua. Nu o las să se joace cu telefonul mobil niciodată, nu are tabletă, iar când are timp liber îmi cere foi și creioane colorate. Am dus-o și la un curs de pictură, dar a renunțat. Am fost și la un curs de actorie, dar după câteva ședințe nu a mai vrut. Deși a făcut o reclamă — sunt vreo șase spoturi, pentru o farmacie — a filmat vreo șase zile și a fost foarte încântată.
Va avea un rol și în filmul „Mă mut la mama”, personajul ei fiind chiar... fata mea. Face pian de un an de zile — asta văd că îi place și merge în continuare.
Așa că… vom mai vorbi despre asta.
