Lavinia Goste și soțul, interviu la dublu despre secretele familiei lor: „Suntem tare bucuroși că...”
Lavinia Goste și Marius Zorilă formează una dintre cele mai frumoase familii din lumea artistică. Cei doi sunt de aproximativ 15 ani căsătoriți și au două gemene de zece ani ce îi unesc și mai mult ca familie. Însă, pe lângă faptul că se susținem reciproc, în orice situație, cei doi sunt împreună mereu și pe scenă, deoarece fac parte din aceeași formație în care Lavinia este solista și Marius este violonistul formației. Contactați de Click!, cei doi artiști ne-au dezvăluit câteva secrete din viața lor atunci când nu apar în lumina reflectoarelor.
Click! Unde vă vedem vara aceasta?
Lavinia: Suntem tare bucuroşi că vara asta nu prea va fi despre vacanţă pentru noi. Încă din prima lună de vară, pe 21 iunie, dăm startul proiectului nostru de suflet, Autentic Românesc – Din inimi de români, în Baia Mare, pentru ca ulterior să îl continuăm în mai multe oraşe din ţară şi nu numai.
Marius: Ne-am dorit mult ca anul acesta să o sărbătorim pe Lavinia chiar pe scenă, locul unde noi ne simţim cel mai bine, cu toţi prietenii noştri de suflet, iubitori de folclor, alături de noi. Aurel Tămaș, Veta Biriș, Niculina Stoican, Vasile Coca, Florentina și Petre Giurgi, Diana Cîrlig și Ionuț Bledea, Laura Olteanu și Ionela Toma, împreună cu Orchestra Naţională Valahia ne vor fi alături să o felicităm cum se cuvine pe soţia mea, la o aniversare foarte specială.
Click! Câte petreceri aveți antamate pentru acest sezon?
Lavinia: Îi mulţumim bunului Dumnezeu că nu ducem lipsă de activitate și ne bucurăm de fiecare dată când ni se întâmplă să revenim alături de aceleaşi familii, la mai multe evenimente de-ale lor. Asta e adevărata validare pentru noi, atunci când ne dăm seama că oamenii ne-au văzut, ne-au plăcut şi când au avut un motiv de petrecere s-au gândit tot la noi.
Click! Câtă muncă este în spate…pentru succesul ce îl aveți astăzi?
Lavinia: Aici e simplu şi nu putem da decât un răspuns la unison: amândoi muncim de când ne ştim, căci pasiunea pentru folclor o avem de mici copii. Eu culeg muzică străveche românească de la 10 ani, iar până acum, la vârsta pe care soţul meu, ca un gentlemen ce este, s-a ferit să o spună pe şleau, dar eu nu, 40 de ani, am compus deja peste 30 de cântece. Ce îmi dă energie să nu mă opresc deloc sunt chiar oamenii pe care îi întâlnesc, care vin şi îmi spun că ei asta apreciază la mine, că sunt un artist complex, care a reuşit să pună în valoare zona etnofolclorică, muzica şi portul popular. Adesea mi se întâmplă ca tinerele artiste pe care le întâlnesc în culisele spectacolelor noastre să îmi spună că îşi iau inspiraţia de la mine, de la portul meu, iar asta nu face decât să îmi umple inima de mândrie şi bucurie deopotrivă.
Marius: Așa este, suntem susţinători ai filonului autentic românesc dintotdeauna, iar de câţiva ani am dus totul la un alt nivel, deschizând Şoala de Folclor Zorilă, ce avea repede să devină al treilea copil al nostru. Ţinem lecţii de pian, vioară, acordeon, saxofon, clarinet, iar de curând am adăugat cursuri noi de fluier, ţambal şi nai, dedicate în special celor mici. Avem alături de noi profesori dedicaţi şi ne dorim ca împreună să creionăm următoarea generaţie de artişti. Încercăm să găsim căi cât mai interactive şi mai moderne prin care să aducem folclorul mai aproape de cei mici.
Click! Cum este familia voastră? Cât de mult vă completați unul pe celălalt?
Lavinia: Ne completăm foarte mult şi putem oricând să ne preluăm din task-uri. Bine, acum nu vă gândiţi că aş putea eu să dirijez Orchestra Valahia, oricât de mult aş mai fi furat eu de la el. El, în schimb, nu vrea să recunoască, dar ar putea să cânte fără probleme din piesele noastre.
Marius: Mai bine zic să rămânem fiecare cu joburile lui. Persoana cea mai exigentă sunt eu, clar, dar nu exigent în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă perfecţionist. Şi cel mai mult cred că tot eu las de la mine, pentru că eu cedez mai repede şi atunci bifez de mai multe ori la acest capitol.
Click! Vă vedeți viața unul fără celălalt?
Lavinia: Poate părea clişeistic, dar noi nici pe scenă nu ne vedem unul fără celălalt, darămite în viaţa reală. Am ajuns în punctul acela de maturitate în care e suficientă o privire ca să transmitem o întreagă stare, să înţelegem fără niciun cuvânt când celălalt are nevoie de susţinere. Chiar nu ne vedem viaţa unul fără celălalt şi nici fără minunile noastre, fetele noastre, Maria şi Ioana.
