Mihai, fiul Valeriei Ogășanu, lacrimi și durere pentru regretata actriță! Declarații sfâșitoare: „S-ar fi prăpădit mult mai repede”
Actrița Valeria Ogășanu a părăsit această lume la 26 februarie 2023, lăsând în urma ei multă durere. Actrița a suferit de un cancer generalizat galopant, care a răpit-o dintre noi în doar doi ani. Unicul ei fiu, compozitorul Mihai Ogășanu și-a dechis inima, la nici două săptămâni de la moartea mamei sale, și ne-a povestit despre ultimele clipe din viața actriței, care a fost timp de 40 de ani soția cunoscutului actor Virgil Ogășanu.
Marea actriță Valeria Ogășanu (76 de ani) avea să părăsească scena vieții duminică, 26 februarie, la vila familiei din Cornu ( județul Prahova). Actrița fusese diagnosticată cu o formă rară de cancer, care i-a împânzit tot corpul, chiar în urmă cu doi ani, atunci când se îmbolnăvise de Covid, împreună cu toată familia.
În ultimii doi ani, actrița s-a luptat cu boala nemiloasă, care până la urmă a răpit-o dintre noi. Unicul ei fiu, compozitorul și muzicianul Mihai Ogășanu (43 de ani) i-a stat alături mamei sale până în ultima clipă.
Mihai Ogășanu: „E foarte greu să pierzi un părinte”
Mihai Ogășanu, cât de greu este să iei viața de la capăt după ce ți-ai pierdut un părinte?
Este destul de greu să pierzi un părinte. Nu aș avea cu ce să compar momentul acesta și nici nu aș putea să mă pun în locul nimănui. M-am gândit foarte mult în ultimele zile, de când am pierdut-o pe mama, la faptul că ea ar fi vrut să merg mai departe, să fiu tare.
De aici vine, practic, puterea pe care o găsesc în aceste momente. Vine din gândul acela: ce ar fi vrut mama să fac sau cum ar fi vrut mama să fie după ce ea a plecat dintre noi.
Pe moment, mă gândesc la ceea ar fi vrut ea și lucrul ăsta îmi dă putere, îmi dă idei, îmi dă și o direcție. Cred că acolo Sus unde este probabil că se bucură că încerc să fac asta. Oricum, e foarte greu să pierzi un părinte. Sigur, sunt mulți în situația în care poate că i-au pierdut pe amândoi. Doamne ferește, nu doresc lucrul acesta nimănui!
„Trebuie să ne bucurăm de părinți atât cât sunt lângă noi”
În principiu, e important să realizăm că trebuie să ne bucurăm de părinți atât cât sunt lângă noi, să spunem lucrurile care trebuiesc spuse, să le spunem că îi iubim. Știu că nimeni nu se înțelege perfect cu părinții, dar poate că există și excepții. Sigur, ne mai și ciondănim, mai avem discuții contradictorii.
Văzând, însă, cu alți ochi acum, pot spune că e important să existe acea iubire și acea comunicare cu părinții din timpul vieții. E important să ai acea legătură bună cu părinții tăi și să te bucuri de ei. Sau, dacă nu ai o relație bună cu ei, ar fi bine să încerci s-o faci să fie bună. Dacă suntem certați, poate e bine să ne împăcăm, pentru că vine momentul în care poate unul dintre părinți pleacă și e bine să nu rămână nimeni cu remușcări.
Eu, cel puțin, mă bucur că am reușit să vorbesc cu mama mea în perioada asta de doi ani de zile și să ne spunem lucrurile importante, și să înțelegem că, de fapt, iubirea va rămâne permanent ca o legătură între ce-i aici și ce este dincolo.
„Ne-am mutat la Cornu ca să scăpăm de stres și de zgomot"
În ultima perioadă ai fost foarte apropiat de părinții tăi. V-ați mutat la moșia de la Cornu. Mulți artiști aleg aceasta „înstrăinare”, sau mai degrabă este o poartă spre libertate?
Sincer, la început de pandemie, ne-am gândit că ar fi mai bine să ne mutăm aici. Am crezut că o să fim mai în singuranță și că lucrurile vor merge mai bine. Nimeni nu știa atunci cât anume va dura pandemia. Dar, cel puțin la început, punând în balanță restricțiile care urmau să fie impuse, am considerat că e mai bine să nu fim în București.
Având varianta și opțiunea asta, cred că am luat decizia corectă, căci până la urmă, chiar dacă ne-am îmbolnăvit de Covid și la Cornu, mă gândesc că poate lucrul acesta s-ar fi întâmplat și la București. Foarte multă lume a trecut prin asta.
Mutatul din București la țară, într-o zonă mai liniștită, foarte apropiată de Capitală, avem doar 100 de km distanță, e benefică pentru un artist. Ai nevoie să fii departe de acei factori de stres, de zgomot.
În București e o nebunie, traficul rutier aglomerat, tramvaie, sirenele de la ambulanțe, de la mașinile de Poliție etc. La bloc nu e foarte ușor, picamere, bormașini etc. Nici după pandemie aș prefera să nu mă întorc la București, vin numai atunci când am ceva de lucru.
„Medicii i-au descoperit mamei un cancer destul de avansat”
Pandemia a fost un episod greu pentru toată familia. S-a spus că mama ta a avut probleme mai mari când i-a fost depistat Covid-ul. Așa a fost ?
Tata a fost ceva mai rău. Covid-ul s-a comportat diferit la fiecare, dar am trecut peste toate aceste încercări. Dimpotrivă, aș putea spune că atunci când am făcut cu toții Covid, la începutul anului 2021, a fost de bun augur.
Mă refer aici la momentul în care mama a făcut Covid. Atunci medicii de la Spitalul Colentina i-au făcut acele radiografii la plămâni în spital și i-au găsit mamei acel început de cancer. De fapt, era chiar un cancer destul de avansat de pe atunci.
Probabil că, dacă nu ar fi descoperit atunci cancerul și nu am fi fost în spital, cei doi ani de zile în care am mai avut-o încă pe mama ar fi fost scurtați. S-ar fi prăpădit mult mai repede. Am reușit să amânăm cât am putut evoluția acestei boli. Așa am avut timp să vorbim și să ne spunem ce aveam pe suflet.
„ Îmi doresc să o visez!”
Mama ta a dorit să părăsească scena vieții cu discreție. Care este cea mai de preț amintire care te leagă de ea? Ai visat-o?
Nu am visat-o, încă! Îmi doresc să o visez, nu mă sperie gândul. Mi-ar plăcea să știu că e bine acolo unde e. Dar am această credință că viața merge mai departe, nu se termină aici. Așa văd eu această trecere, nu e ca un final pentru spirit și pentru conștiință.
Pe de altă parte, despărțirea este foarte grea, dar și chinurile și durerile ei au fost foarte dure. A fost o perioadă încărcată emoțional și cu multă suferință.
Faptul că mama a dorit să părăsească scena vieții cu discreție spune foarte multe despre caracterul ei. Ea și-a dorit să rămână în memoria publicului așa cum a fost văzută toată viața. A acceptat foarte mult, în ultima perioadă, această trecere care se apropia.
Am extraordinar de multe amintiri cu mama. Una care mi se pare pentru mine importantă este legată de ceea ce fac eu, de muzică. Mama a fost prima mea ascultătoare și primul meu critic. Și nu doar legat de muzică. Noi am avut o legătură la un nivel artistic foarte profundă.
Cine a fost Valeria Ogășanu
Valeria Ogășanu s-a stins din viață pe 26 februarie, la vârsta de 76 de ani. A fost actriță a Teatrului Bulandra și a interpretat peste 30 de roluri în spectacole importante ale teatrului, ultimul alături de soțul său, Virgil Ogășanu, în 2017. A avut roluri notabile în filmele „Brigada Diverse intră în acțiune”, „Frații Jderi”, „Fram”, „Trandafirul galben” şi „Alarmă în Deltă”.
Valeria Ogăşanu s-a născut la 23 septembrie 1946 în Bucureşti, România. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie şi a fost căsătorită timp de 40 de ani cu actorul Virgil Ogăşanu.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
