Ce este bruxismul, boala modernă care apare din cauza stresului
Te trezești dimineața cu maxilarul încleștat sau ai dureri de cap pe care nu le poți explica, dinții tăi sunt sensibili la cald și la rece, deși nu ai carii, iar partenerul de viață te-a întrebat dacă știi că scrâșnești din dinți noaptea? Poate ai dat din umeri și ai trecut mai departe fără să ai idee despre ce poate fi vorba în spatele acestor simptome.
Bruxismul e o afecțiune despre care mulți oameni aud pentru prima dată abia după ce stomatologul le arată, pe radiografie sau la un control de rutină, semnele uzurii dentare pe care ei înșiși nu le-au simțit. Și e o afecțiune care, netratată, lasă urme pe dinți, pe articulații, pe calitatea somnului și pe starea ta generală. Bruxismul este activitatea repetitivă și involuntară a mușchilor masticatori, scrâșnit, încleștat sau împingere a mandibulei, care poate apărea atât în timpul somnului, cât și în stare de veghe. Nu e un tic conștient, nu e ceva pe care persoana îl face deliberat. Se întâmplă pur și simplu, de cele mai multe ori fără ca persoana în cauză să știe.
Bruxismul nu doare neapărat imediat și tocmai aceasta este capcana lui. Uzura smalțului e graduală, fisurile dentare sunt invizibile cu ochiul liber, iar durerea apare uneori abia când leziunile sunt deja avansate. Mulți pacienți ajung la cabinet cu probleme serioase cauzate de bruxism pe care nu l-au tratat la timp, nu pentru că nu și-au dorit, ci pentru că nu au știut că îl au, au scris medicii stomatologi. Un consult de rutină poate identifica semnele timpurii ale bruxismului înainte ca ele să se transforme în leziuni ireversibile.
Există două forme principale: bruxismul de somn și bruxismul diurn (în stare de veghe). Bruxismul de somn afectează între 15% și 40% dintre copii și între 8% și 10% dintre adulți, în timp ce bruxismul diurn afectează între 22% și 31% din populație, potrivit unui studiu. Bruxismul are o etiologie multifactorială, ceea ce înseamnă că nu există o singură cauză clară, ci o combinație de factori biologici, psihologici și comportamentali. Factorii de risc includ apneea de somn, refluxul gastroesofagian, anumite medicamente antidepresive, consumul de alcool și tutun și predispoziția genetică.
Dar stresul și anxietatea ocupă un loc important în această listă. Lipsa unui somn de calitate poate intensifica anxietatea, stresul și depresia, care la rândul lor agravează bruxismul, un cerc vicios care se autoalimentează. Cu alte cuvinte, bruxismul nu e doar o consecință a stresului, el devine, la rândul lui, un factor care înrăutățește somnul și, implicit, starea psihică. Imaginează-ți că mușchii tăi masticatori lucrează cu intensitate maximă timp de ore întregi, în fiecare noapte, fără nicio pauză, cu o presiune pe care structurile dentare nu sunt concepute să o suporte repetat, pe termen lung.
Bruxismul de somn e dificil de identificat de unul singur tocmai pentru că se produce în afara conștiinței. Există însă semnale pe care le poți observa: durerile de cap dimineața, în special în zona tâmplelor, sunt unul dintre cele mai frecvente simptome. Maxilarul care se simte obosit sau rigid la trezire este alt semnal. Dinții sensibili la temperaturi sau la presiune, fără o cauză dentară identificată, pot indica o uzură a smalțului. Urechile care „dor” fără o infecție prezentă merită investigate și din perspectivă stomatologică.
Vestea bună este că bruxismul răspunde bine la tratament, mai ales când este identificat devreme. Abordarea corectă depinde de severitate, de cauze și de consecințele deja instalate. Gutiera ocluzală este primul pas în protejarea dinților. Ea nu elimină bruxismul în sine, dar îi limitează efectele distructive: absoarbe presiunea, protejează smalțul și reduce tensiunea musculară. Reducerea stresului nu e un sfat general, ci este parte din tratament. Tehnicile de relaxare, mindfulness, psihoterapia cognitiv-comportamentală și exercițiul fizic regulat s-au dovedit utile în reducerea episoadelor de bruxism, în special a celui diurn. Dacă anxietatea și depresia sunt factori identificați, adresarea lor terapeutică are efect direct și asupra bruxismului. În cazurile severe, injecțiile cu toxină botulinică în mușchii maseter și temporal reprezintă o opțiune terapeutică validată.
Foto: Pexels
