Dr. Cătălina Trifan: „Consumul de sare poate crește tensiunea mai mult decât un pahar cu vin roșu“
Viciile și stilul de viață dezordonat sunt principalii factori în înregistrarea unor valori tensionale ridicate. Cei care se încadrează în aceste criterii trebuie să rețină că sunt într-un pericol iminent dacă se adaugă și prezența bolilor cardiovasculare în familie.
Hipertensiunea arterială este o afecțiune cu o prevalență crescută în România, responsabilă de aproape jumătate din numărul de decese asociate bolilor cardiovasculare. Aceasta mai este numită și ucigașul tăcut, pentru că evoluează mult timp fără semne și simptome. Nedepistată la timp, netratată sau tratată incorect, ea poate conduce la numeroase complicații, dintre care cele mai de temut sunt accidentul vascular cerebral și insuficiența cardiacă.
Dr. Cătălina Trifan, șef Secție Medicină Internă la Spitalul Clinic SANADOR, explică pentru „Weekend Adevărul“ ce se întâmplă în corpul nostru când ne crește tensiunea arterială, care sunt factorii care influențează această boală, precum și care sunt metodele medicale cele mai întâlnite pentru a o depista. De asemenea, ea vorbește și despre modalitatea cea mai eficientă de a folosi un aparat de tensiune, dar și despre importanța unui tratament neîntrerupt.
„Weekend Adevărul“: Ce este tensiunea arterială și ce se întâmplă în organismul nostru atunci când valorile cresc?
Dr. Cătălina Trifan: Tensiunea arterială este definită ca o creștere a valorilor tensionale: peste valoarea de 140 milimetri coloană de mercur pentru tensiunea arterială sistolică, respectiv peste 90 milimetri coloană de mercur pentru tensiunea arterială diastolică. Creșterea constantă a valorilor tensionale peste aceste limite induce diverse modificări la nivelul organelor-țintă și complicații asociate valorilor crescute la nivelul inimii, creierului, rinichiului și arterelor.
Ce factori pot influența valorile tensiunii arteriale?
Diagnosticul de hipertensiune arterială se pune după măsurarea valorilor tensionale, în contextul unor valori tensionale constant crescute. O valoare tensională crescută într-un anumit context nu înseamnă automat diagnostic de hipertensiune arterială. Odată stabilit însă diagnosticul, sunt câțiva factori care influențează foarte mult valorile tensionale.
Cel mai important dintre ei este consumul de sare, care influențează net aceste valori și care trebuie redus la pacienții hipertensivi la sub 5 grame de sare pe zi. Astfel încât, una dintre cele mai importante recomandări pentru pacienții hipertensivi este să reducă consumul de sare.
În perioada Sărbătorilor, din cauza alimentelor procesate și a consumului exagerat de alimente, se întâmplă ca volumul de sare ingerat într-o zi pentru pacienții hipertensivi să fie mult mai mare decât în celelalte zile, în care alimentația este mult mai redusă cantitativ. Atunci, există riscul ca un pacient hipertensiv și corect tratat, echilibrat și cu valori tensionale normalizate sub tratament să devină dezechilibrat și să aibă valori tensionale mult mai mari.
Valorile tensionale scad în timpul nopții
Cum diagnosticăm afecțiunea?
Diagnosticarea hipertensiunii arteriale este un proces foarte simplu, care include câteva aspecte. În primul rând, este vorba de o măsurare a valorilor tensionale, în următoarele condiții: se face de către un medic sau o asistentă la un cabinet medical sau acasă, de către pacient, notându-și pe un calendar valorile tensionale cu care se prezintă la medic.
Aceste măsurători sunt foarte importante pentru că exclud posibilitatea de a fi fals crescute prin „efectul de halat alb“. Există o categorie de pacienți care au un răspuns adrenergic crescut și care reacționează exagerat la întâlnirea cu un medic sau cu un personal medical.
Atunci valoarea tensională măsurată de către personalul medical, la această categorie de pacienți, este mult mai mare decât valoarea reală măsurată acasă. În acest context, pentru a se înlătura această suspiciune, este important ca pacienții să își măsoare acasă valorile tensionale arteriale, după cum este important ca pacienții să poată să își monitorizeze hipertensiunea arterială prin montarea unui holter de tensiune, pentru o perioadă de 24 de ore, care furnizează informații legate de momentele de pe parcursul zilei în care există cele mai mari valori tensionale și de ce sunt legate – stres, emoții, somn.
Există, în general, o scădere a valorilor tensionale în cursul nopții. Această scădere pe timpul nopții, cu aproximativ 10% față de valorile din timpul zilei, înseamnă un profil dipper. Este foarte important când punem acest holter dacă pacientul are profilul dipper. Există și pacienți cu profil non-dipper, la care tensiunea arterială nocturnă nu scade.
Profilul dipper inversat este definit de tensiunea arterială nocturnă care crește în loc să scadă. De reținut că tensiunea arterială din timpul nopții este un predictor mai puternic pentru evenimente nedorite decât valorile din timpul zilei. Pentru medic, este foarte important să determine corect valorile tensionale ale pacientului.
Cât de mult contează în procesul de diagnosticare istoricul bolilor sau cel genetic?
Diagnosticul de hipertensiune arterială comportă și elemente legate de anamneză. Este foarte important să discutăm cu pacientul dacă se știe hipertensiv, de când are hipertensiune, dacă există în familia lui pacienți care au o boală cardiovasculară importantă, în special dacă au avut evenimente cardiovasculare importante la bărbați sub 55 de ani, iar la femei sub 65 de ani, dacă există alți factori asociați acestui pacient pe care îl descoperim cu hipertensiune arterială.
Dacă pacientul fumează, este foarte important, dacă este cunoscut sau în urma analizelor descoperim noi că este dislipidemic – are valori crescute ale colesterolului și/sau trigliceridelor –, dacă este sedentar, obez sau dacă are diabet zaharat.
Toate aceste lucruri ne ajută să punem diagnosticul. În plus, se efectuează obligatoriu o electrocardiogramă, care poate evidenția modificările induse de hipertensiunea arterială, anume hipertrofia ventriculară stângă.
Există analize ale altor organe care pot evidenția hipertensiunea?
O evaluare foarte corectă se face și cu o ecocardiografie, care ne arată modificări induse de creșterea valorilor tensiunii arteriale.
Deși este o afecțiune cardiacă, este foarte important să facem și o ecografie abdominală. Aceasta ne poate furniza informații esențiale legate de boli renale – există pacienți cu hipertensiune arterială secundară, tratabilă în contextul în care noi punem diagnosticul.
Deci trebuie să știm dacă pacientul are probleme renale, dacă au legătură cu organul sau cu vasele renale. De asemenea, este foarte important să vedem dacă are probleme endocrinologice – o ecografie abdominală ne poate arăta dacă are un nodul pe glanda suprarenală.
Un alt aspect foarte important este legat de modificările la nivelul aortei – dacă există un anevrism aortic sau ateroscleroză aortică. Este foarte important să realizăm profilul complet al pacientului.
Trebuie să facem și o ecografie Doppler de carotidă, tocmai pentru a identifica modificările aterosclerotice și a ști ce tip de hipertensiune este și ce grad – dacă este de risc scăzut, crescut sau foarte înalt.
Stilul de viață, principala cauză
Care sunt factorii care influențează riscul cardiovascular la un pacient cu hipertensiune arterială?
Hipertensiunea arterială este foarte rar o afecțiune izolată. De obicei, pacientul care este descoperit cu această afecțiune cronică este un pacient dislipidemic, fumător sau obez, sedentar sau cu un regim de viață dezordonat.
Regimul de viață dezordonat înseamnă că mesele nu sunt regulate, că ceea ce mănâncă nu este potrivit, că mănâncă foarte mult sare, fast-food, consumă băuturi acidulate, cu foarte mult zahăr.
Tot acest tablou este foarte important pentru că pe baza asocierii hipertensiunii arteriale cu oricare dintre aceste lucruri se calculează riscul ca pacientul să dezvolte în următorii zece ani o boală cardiovasculară fatală.
Putem moșteni genetic boala?
Există două tipuri de hipertensiune arterială: 90% din pacienți au hipertensiune arterială esențială sau primară – nu se cunoaște cauza, există posibilitatea să fie legată de moștenirea genetică, dar nu este ceva cunoscut.
Al doilea tip, mult mai rar, este legat de hipertensiunea arterială secundară, care este vindecabilă în contextul în care descoperim și tratăm cauza care a generat hipertensiunea.
Putem să generăm boala singuri, având în vedere că depinde de stilul de viață, alimentație și alegeri pe care le facem...
Există o predispoziție genetică, dată de familie, de a face valori tensionale mari. Dar ceea ce facem noi, ca stil de viață, ne influențează fundamental.
Este foarte important să evităm toți factorii de risc modificabili. Să avem grijă să nu depășim o greutate corporală – să avem un IMC între 20 și 25 –, să facem mișcare zilnic – ideal cam 30 de minute de mișcare măcar cinci zile pe săptămână (aerobic sau mișcare mai intensă) –, să verificăm nivelurile colesterolului și al trigliceridelor și să le reglăm prin tratamentul specific dacă regimul nu ne ajută, să avem un regim de viață ordonat, cu mese regulate, cu odihnă suficientă, cu un regim igieno-dietetic de tip mediteraneean – există dieta DASH, care este indicată pacienților hipertensivi, bazându-se pe un consum crescut de legume și fructe proaspete, pește și un consum foarte scăzut de grăsimi de carne roșie și de grăsimi saturate.
Care sunt simptomele care ar trebui să ne trimită în cabinetul medicului? Există posibilitatea să ne confruntăm cu această afecțiune fără să știm?
Da, există posibilitatea ca hipertensiunea arterială să fie o boală tăcută, silențioasă, și să nu dea niciun simptom, iar primul simptom care să dezvăluie această afecțiune să fie fix un accident vascular cerebral hemoragic, un eveniment dramatic și cu impact foarte mare asupra calității vieții.
Tocmai de aceea, măsurarea tensiunii arteriale, chiar dacă nu avem absolut niciun simptom legat de această afecțiune, este vitală și fundamentală. În contextul în care apar simptome, acestea pot fi legate în primul rând de cefalee – o durere de cap, în general occipitală –, amețeli, senzație de înfundare a urechilor – acufene –, senzația de o încețoșare a vederii.
Toate aceste lucruri, pe care pacientul le poate pune pe baza altor afecțiuni, sunt foarte sugestive și trebuie să ne facă să ne gândim că ar putea fi o hipertensiune arterială și că ar trebui să ne măsurăm valoarea tensiunii arteriale.
Monitorizare permanentă
Care sunt cele mai frecvente întrebări pe care vi le adresează pacienții hipertensivi atunci când ajung în cabinetul dumneavoastră?
Au o serie de întrebări care sunt foarte important de rezolvat în cabinetul medical, pentru că altfel creează niște mituri false care duc în final la abandonarea tratamentului. O întrebare foarte frecventă pe care o pun pacienții este dacă pot consuma un pahar de vin atunci când iau tratamentul. Sunt și pacienți care renunță la tratamentul hipertensiv în contextul în care au băut alcool.
Este o greșeală enormă, pentru că practic consumul de alcool nu este interzis la pacientul hipertensiv. Este admis că se poate bea un pahar de vin roșu la masă – 200 ml. Acest lucru nu trebuie să îl împiedice pe pacient să își ia tratamentul hipertensiv.
Mai bine luăm tratamentul hipertensiv și normalizăm tensiunea arterială decât să facem invers: consumăm alcool, creștem valoarea tensională foarte mare și nu luăm nici tratamentul.
Ne expunem noi singuri unor complicații evidente. Consumul de sare crește valoarea tensională mai mult decât un pahar de vin roșu. Nu trebuie să renunțăm la tratament sub nicio formă.
Există posibilitatea ca pe durata tratamentului hipertensiv pacientul să își măsoare valorile tensiunii arteriale și să constate într-o succesiune de zile că valorile tensionale sunt normale și atunci el este tentat să nu mai ia tratamentul hipertensiv.
Este o foarte mare greșeală. Hipertensiunea arterială este o boală cronică, valorile tensionale pot crește în orice moment, iar faptul că la un moment dat, prin modificarea stilului de viață și modificarea unor factori de risc cardiovasculari, noi ajungem să luăm tratament cu doze din ce în ce mai mici este o realitate, dar trebuie monitorizat de către medic, nu de către pacient.
Este foarte important să nu renunțe la tratamentul inițial, iar dacă valorile sunt scăzute sever, atunci aderența la tratament este foarte importantă, iar dozele trebuie stabilite de medic.
Pot greși pacienții atunci când își măsoară singuri tensiunea arterială? Cum evităm greșelile?
Da, pot greși. În primul rând, prima întrebare pe care i-o pun unui pacient care își ia acasă tensiunea este: Ce tip de aparat ați folosit? Pacienții, de obicei, își iau aparatul electronic, care le dă foarte multe valori eronate. Atunci le solicit să se monitorizeze și cu un aparat cu manșetă.
Această manșetă trebuie să cuprindă în totalitate brațul, să fie foarte bine potrivită, pentru că altfel valorile sunt eronate, nu ne putem baza pe ele. Este important ca pacientul să stea pe un scaun, cu mâna întinsă și să aibă cotul la nivelul cordului. Ideal ar fi să își ia măcar o dată la mâna dreaptă și o dată la cea stângă.
În cabinet este foarte important ca atunci când măsurăm valoarea tensiunii arteriale la un pacient să o măsurăm și când e culcat, și când este în picioare. Facem acest lucru pentru a descoperi diagnosticul de hipotensiune ortostatică, care este foarte important. Iar tensiunea arterială se măsoară la un minut și la trei minute.
Contează perioada din zi?
Nu. Ideal ar fi să ne măsurăm tensiunea arterială oricând avem posibilitatea.
Cum se stabilește tratamentul? Cât de gravă poate deveni această afecțiune dacă se manifestă silențios, iar pacientul nu ajunge la medic?
Având în vedere că aproximativ 51% din accidentele vasculare cerebrale, care duc la mortalitate, sunt cauzate de hipertensiunea arterială, ne gândim la apariția pacienților în camerele de gardă cu accidente vasculare dramatice, hemoragii subarahnoidiene, hemoragii intracerebrale sau accidente cerebrale ischemice sau infarct cerebral, care nu știau că sunt hipertensivi și la acel prim eveniment de urgență majoră sunt descoperiți cu hipertensiune arterială.
Mai mult, evaluând complet pacientul, descoperim că el are deja modificări cardiace care sugerează că această hipertensiune arterială este veche.
