Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cei dintâi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos
Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte la data de 29 iunie pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cei dintâi propovăduitori ai credinţei creştine. Iniţial, Apostolul Petru s-a lepădat de trei ori de Învăţătorul Său, Iisus, iar Pavel a fost unul dintre marii prigonitori ai creştinilor.
După ce L-au urmat pe Iisus, datorită activităţii lor misionare, cei doi Apostoli au intrat în conştiinţa creştinătăţii pentru zelul neobişnuit cu care au răspândit Evanghelia lui Iisus.
Apostolii Petru şi Pavel au aşezat piatra de temelie a bisericii creştine şi au fost martirizaţi în zorii creştinismului, în ziua de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei dezlănţuite de împăratul Nero împotriva tuturor creştinilor.
Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
Sfinţii şi lăudaţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi după o perioadă de post, care variază în fiecare an în funcţie de data când este orânduită sărbătoarea Sfintelor Paşti. Pentru creştinătate, Postul Sfinţilor Apostoli este unul dintre cele patru posturi importante ale anului creştin-ortodox, iar în acest an, postul a început în data de 8 iunie şi se încheie în ziua praznicului, 29 iunie.
Istoricul sărbătorii Sfinţilor Apostoli petru şi Pavel
De secole, minunile săvârşite de cei doi Apostoli continuă să fie citite de milioane de credincioşi, şi în zilele noastre, aşa cum au fost descrise în Noul Testament. În rândul credincioşilor, Apostolii Petru şi Pavel se bucură de o cinstire aparte.
Sfântul Apostol Petru, al doilea ucenic al lui Iisus
Sfântul Apostol Petru este fratele Sfântului Andrei, cel care i-a creştinat pe străbunii noştri daci, fiind al doilea ucenic ales de Iisus, după Sfântul Apostol Andrei.
Numele său era Simon, dar Iisus l-a numit Chefa (adică Piatră în limba aramaică, iar acest nume estes sinonim cu grecescul Petros).
„Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu vei fi Chefa, adică Petru”, i-a spus atunci Iisus. Din acel moment , Petru l-a însoţit tot timpul pe Iisus, Petru s-a născut la Betsaida, apoi s-a mutat în cetatea Capernaum. Era pescar de meserie, era un om simplu, fără studii, căsătorit şi credincios. Petru era preocupat de pescuit, pasiunea care-i asigura traiul zilnic. În viaţa de fiecare zi, Petru era energic şi harnic şi privea cu uimire interesul pentru credinţă al fratelui său mai mic, Andrei, pescar şi el de meserie. Andrei devenise ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care predica pocăinţa şi anunţa venirea Lui Mesia. Ioan era recunoscut pentru credinţa cu care-i boteza pe cei care veneau şi doreaua să se boteze în râul Iordanului. O vreme, Petru a fost preocupat doar de peştele pe care-l captura zilnic.
La îndemnul fratelui său Andrei, Petru a vrut să-l asculte pe Iisus
Într-o zi, în timp ce Petru pescuia, Andrei a venit entuziasmat la el exclamând: "L-am găsit pe Mesia!” Fratele Andrei îl găsise pe Mesia pentru că a fost martor când Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus. La insistenţele fratelui său Andrei, Petru l-a urmat să-L asculte împreună pe Iisus. L-a însoţit la două evenimente şi o stare de meditaţie a pus stăpânire pe el. Nu mai avea spor la pescuit şi era mâhnit.
Iisus i-a spus: „De azi vei fi pescar de oameni!”
Pe când pescuia, a apărut Iisus, care l-a îndemnat să arunce undiţa într-un loc anume. Deşi era neîncrezător, Petru i-a urmat îndemnul şi a fost şocat când a văzut ce captură s-a prins în undiţă. În aceste momente de derută, Iisus l-a chemat pe Petru la Apostolat: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu vei fi Chefa, adică Petru”, i-a spus atunci Iisus. „ De azi, vei fi pescar de oameni! ”Din acel moment, Petru l-a însoţit tot timpul pe Iisus. Şi a devenit piatra de temelie pe care Hristos şi-a întemeiat Biserica.
De trei ori s-a lepădat Petru de Iisus, de trei ori s-a întors la El
În compania lui Iisus, Petru a fost martor la numeroase minuni: la vindecarea paraliticilor, orbilor şi demonizaţilor. Petru s-a lepădat de Iisus de trei ori şi tot de atâtea ori s-a întors la El, urmându-l pe Acesta în momentele esenţiale ale vieţii. Iisus i-a zis: ”Adevărat zic ţie că în noaptea asta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de mine!” Petru I-a mărturisit că nu se va lepăda de El , dar în noaptea când Hristos a fost prins de soldaţi, iar ucenicii au fost alungaţi de aceştia, Petru s-a lepădat de Iisus şi tot de atâtea ori a revenit la El. „Da, Doamne, Tu ştii că te iubesc!” Atunci Iisus i-a spus:”Paşte oile mele!”
Când era cu ucenicii Săi în Cezareea, Iisus i-a întrebat: „Cine ziceţi voi că sunt Eu? Atunci Petru a răspuns: „Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu!”(Matei,16,16). Atunci Iisus i-a spus lui Petru că are săi dea cheile împărăţiei cerului, adică va avea puterea să-i primească pe credincioşi în Biserica Sa şi să-i alunge pe păcătoşi.
Petru a venit printre primii la mormântul Mântuitorului când a aflat de la Mironosiţe că mormântul este gol şi a fost martor la Învierea Lui.
La Sărbătoarea Cincizecimii s-au botezat 3.000 de suflete
Apostolul Petru a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei de azi: el a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea şi Samara, în Asia Mică şi până la Babilon. La sărbătoarea Cincizecimii, Apostolul Petru a rostit o predică care a atras la creştinism şi s-au botezat 3000 de suflete. Predicile şi învăţăturile Sfântului Petru sunt moralizatoare şi de mare ajutor pentru creştini. Acolo unde nu ajungea sau nu putea să revină unde era chemat, Petru le trimetea credincioşilor numeroase epistole duhovniceşti din care ei se hrăneau şi se întăreau în credinţa pentru Hristos.
Spre sfârşitul vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma, iar ucenicii săi au vestit Evanghelia lui Hristos în Peninsula Balcanică şi la Nordul Dunării. Dar la Gurile Dunării a răspândit creştinismul Andrei, fratele Sfântului Petru.
Petru a sfârşit prin moarte martirică, pe colina Vaticanului, răstignit pe cruce cu capul în jos în ziua de 29 iunie anul 67, aşa cum el ceruse, pentru a se deosebi de modul în care a fost crucificat Hristos.
De la Sfântul Petru s-au păstrat în cartea Faptele Apostolilor, opt cuvântări şi alte două epistole care-i poartă numele.
Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor
Saul din Tars, numele evreiesc al lui Pavel (în traducere-furtună) era „căpetenia” prigonitorilor creştinilor. El descindea din neamul lui Veniamin şi, deşi provenea din seminţia fariseilor, Saul avea şi cetăţenia romană. Saul a fost educat în tradiţia iudaică, studiind la şcoala vestitului învăţat, Gamaliei. Rabin al evreilor, zelos apărător al Legii în care a fost educat, Saul a fost şi un vestit prigonitor al creştinilor, „duşmani de moarte ai tradiţiei legaliste iudaice” . Ca persecutor înverşunat al creştinilor, Saul a participat la uciderea Arhidiaconului Ştefan.
Întâlnirea cu Iisus, o întâmplare care i-a schimbat cursul vieţii
După participarea la acest eveniment dramatic, în drum spre Damasc, unde se ducea să-i aresteze pe creştinii din acea zonă, Saul a fost martorul unei întâmplări incredibile pentru convingerile lui religioase. Iisus i s-a arătat, învăluit într-o lumină strălucitoare şi i s-a adresat :” Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” Întâmplarea acesta uluitoare, în timpul căreia şi-a pierdut vederea, a fost momentul de răscruce din viaţa Sfântului Pavel care i-a schimbat cursul vieţii. După întâlnirea cu Iisus, Saul a devenit un mare apărător al creştinismului. Chiar episcopul Damascului, Anania, l-a botezat în anul 34 cu numele de Pavel (care înseamnă linişte-odihnă). După botez, Pavel şi-a recăpătat vederea, pierdută în timpul revelaţiei, în drum spre Damasc.
Pentru convingerile lui religioase a fost arestat de trei ori
Pentru noile convingeri religioase, Pavel a fost arestat de trei ori. La Templul din Ierusalim, unde a făcut un popas, Pavel a fost recunoscut de nişte pelerini evrei din Efes, localitate în care acesta propovăduise Evanghelia. Pentru a preveni linşarea lui, guvernatorul roman Felix l-a arestat şi Pavel a petrecut în temniţă doi ani. Urmaşul lui Felix, guvernatorul Festus, a vrut să-l dea pe mâna evreilor care să-l judece pentru fapta lui. Având şi cetăţenia romană, Sfântul Pavel, care se adresase Cezarului a fost trimis la Roma.
Decapitat pe muntele Vatican
Pavel a fost decapitat pe Muntele Vatican (deoarece pedeapsa prin crucificare ar fi fost nefirească pentru un cetăţean roman) în aceeaşi zi, şi în acelaşi an, cu Sfântul Petru - pe 29 iunie, anul 67, în timpul împăratului Nero. În opinia Sfântului Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Pavel este cel mai însemnat scriitor şi gânditor dintre Apostoli.
Prin scrierile sale, a propovăduit creştinismul universal
De la Sfântul Pavel, numit de creştinătate Apostolul Neamurilor, ne-au rămas 14 epistole valoroase, iar cea scrisă în anul 66 (ultima) este considerată Testamentul său spiritual. Prin intensa sa activitate misionară, Sfântul Pavel a contribuit la propovăduirea universală a creştinismului.
„Cei doi Apostoli slăviţi de creştinătate la data de 29 iunie, Sfântul Petru şi Pavel, au propovăduit Evanghelia, ducând mesajele lui Hristos până la marginile pământului, aşa cum le-a cerut Mântuitorul, înainte de Înălţarea la ceruri. Cât va lumina Soarele, cerul şi pământul, şi cât va dăinui neamul omenesc, faptele şi măreţiile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu se vor şterge din istoria mântuirii tuturor oamenilor. Privind la viaţa şi la lucrările Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, se cuvine să-i avem ca exemplu de viaţă creştinească, să ascultăm de episcopi şi de preoţi, ca urmaşi ai lor, să ne ostenim să lucrăm şi noi numai faptele binelui şi dragostei faţă de semenii noştri şi să fim ca şi ei propovăduitori ai bunei înţelegeri, ai frăţiei şi ai iubirii. Să-i avem apărători de nădejde în necazuri şi să-i chemăm în rugăciune ca mijlocitori în faţa tronului ceresc pentru a noastră mântuire”, ne-a precizat părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( B-dul Nicolae Titulescu).
