Ostropel de pui ca în copilărie. Rețeta veche de zeci de ani. E cel mai bun pe care l-ai mâncat vreodată
Puține mâncăruri reușesc să trezească instant amintiri din copilărie, iar ostropelul de pui este, fără îndoială, unul dintre ele. Simplu, aromat și sățios, acest preparat este o adevărată moștenire culinară, păstrată și transmisă din generație în generație. Rețeta aceasta are peste un secol de istorie și încă se gătește cu aceeași dragoste ca pe vremuri, când bunicile o puneau la foc mic, într-o oală grea de fontă, iar mirosul umplea întreaga casă.
Un preparat cu tradiție
Ostropelul de pui are rădăcini adânci în bucătăria românească tradițională, fiind apreciat pentru simplitatea ingredientelor și armonia gusturilor. Rețeta clasică nu are nevoie de artificii moderne, ci doar de carne fragedă, usturoi din belșug, un sos catifelat de roșii și câteva condimente care îi dau un parfum inconfundabil.
Pe vremuri, se folosea pui crescut în curte, cu carne fermă și aromată, iar sosul era pregătit din roșii culese direct din grădină, opărite și pasate manual. Tocmai aceste ingrediente naturale, alături de răbdarea în gătire, făceau diferența.
Ce ingrediente sunt necesare
Pentru a obține un ostropel ca odinioară, secretul stă în alegerea celor mai bune ingrediente:
- Pui proaspăt, tăiat în bucăți potrivite
- Usturoi românesc, aromat și dulceag
- Roșii bine coapte sau pastă de roșii făcută în casă
- Ulei sau untură (în varianta originală, untura era preferată pentru gustul bogat)
- Puțin vin alb, pentru un plus de finețe
- Foi de dafin, piper boabe și sare
Metodata tradițională de preparare
Carnea de pui se rumenește ușor în grăsimea încinsă, doar cât să prindă o crustă subțire care îi păstrează suculența. Separat, într-o cratiță adâncă, se călesc usturoiul și roșiile, până când sosul capătă o textură densă și o culoare roșu intens. Se adaugă apoi carnea, vinul și condimentele, lăsând totul să fiarbă la foc mic, sub capac, până când aromele se împletesc perfect.
Un element esențial este timpul: ostropelul nu se grăbește. Lăsat să fiarbă molcom, sosul devine catifelat, iar carnea – atât de fragedă încât se desprinde singură de pe os.
Cu ce se servește
Ostropelul de pui cere, aproape ceremonial, o porție generoasă de piure cremos sau mămăligă aburindă. În varianta de demult, mămăliga era nelipsită, fiind pregătită din mălai proaspăt măcinat. De asemenea, pâinea de casă, cu coajă groasă, era perfectă pentru a aduna ultimele picături de sos din farfurie.
Această rețetă veche de 100 de ani nu este doar o combinație de ingrediente, ci o poveste despre familie, tradiție și bucuria de a împărți o masă gătită cu drag. Fiecare înghițitură aduce cu ea un strop din vremurile în care mâncarea era simplă, dar plină de suflet.
Odată ce ai gustat un ostropel pregătit după metoda autentică, e greu să te mai întorci la variantele rapide. Pentru că, așa cum spuneau bunicile, „mâncarea bună are nevoie de timp, răbdare și iubire”.
