Sarmalele, portdrapelul mâncărurilor româneşti. „Repetăm obsesiv că nu le-am inventat. Parcă ne e frică să nu vină otomanii şi ni le ia înapoi“
Alături de fotbal şi politică, sarmalele stârnesc unele dintre cele aprinse discuţii. Sunt sau nu un preparat tradiţional românesc? De unde le-am împrumutat? Care sunt cele mai bune? Adevărul este că sarmalele se fac peste tot în lume, din Japonia în Argentina şi din Scandinavia în Iran. Cosmin Dragomir, iniţiator al proiectului şi editurii GastroArt, a vorbit într-un interviu despre originea şi istoria acestui preparat, despre bogăţia şi versatilitatea lui, explicând de ce poate fi considerat cu adevărat portdrapelul mâncărurilor tradiţionale româneşti.
Cosmin Dragomir lucrează la Enciclopedia sarmalelor, pe care vrea să o lanseze anul viitor. A adunat informaţii fascinante despre acest preparat, care, deşi omniprezent, poate fi numit mâncare românească. În mai toate ţările lumii se fac sarmale. cu diverse umpluturi şi învelişuri, cu diverse denumiri, poveşti, legende.
Ştiai că prima reţetă de sarmale din România a fost publicată dintr-o carte din 1693? Conţineau carne de porc şi... ghimbir. Sau că există în România sarmale în foi de zmeură sau alun? Argetinienii le numesc copii înfăşaţi, iar ruşii au sarmalele leneşului. Despre toate acestea a vorbit Cosmin Dragomir, iniţiator al proiectului şi editurii GastroArt.
De ce o Enciclopedie a sarmalelor? De ce ai ales acest fel de mâncare şi nu altul care se regăseşte atât la noi, cât şi în alte bucătării ale lumii? Când va apărea cartea?
În primul rând trebuie să spun că această carte a început ca un pretext pentru a-mi promova teoria despre gastronomia autohtonă. Mă lovesc, de prea multe ori, de mentalitatea: nimic nu e al nostru, totul e împrumutat! De parcă gastronomiile celorlalte naţiuni n-ar fi suferit extrem de multe contaminări. Bucătăriile regionale şi naţionale au un specific subcontinental. Francezii au marele merit de a fi remarcat importanţa bucătăritului şi au ridicat această meserie pe scara rangurilor sociale. Astfel, celebrii chefi francezi din secolele trecute au creat o şcoală, au definit termeni şi au avut posibilităţile (bani, acces la tipar etc.) de a populariza termeni şi reţete. În sine, preparatele simandicoase de atunci au devenit dish-uri comune, astfel. Asta se întâmpla la curţile regale şi nobiliare. Asta s-a întâmplat şi la noi.
Citește aici continuarea interviului oferit de Cosmin Dragomir și află care este cea mai veche reţetă de sarmale de la noi, care e originea numelui sarma, în câte ţări se fac sarmale, care sunt cele mai ciudate sau deosebite?
