«Nu-ţi pui copiii în pericol de dragul performanţei!»
Tragedia celor doi copii-minune ai alpinismului, Dor Geta Popescu (13 ani) şi Erik Gulacsi (12 ani), care au murit sâmbătă într-o avalanşă din Retezat, e intens dezbătută de specialişti. Salvamontiştii cu experienţă critică decizia alpiniştilor Ovidiu Popescu şi Bela Gulacsi de a-şi lua copiii în expediţie, având în vedere că pericolul de avalanşă era iminent.
Sfârşit cumplit! Dor Geta Popescu şi Erik Gulacsi au pierit sâmbătă sub valul de zăpadă şi de pietre, în timp ce urcau spre Vârful Peleaga (2.509 metri), alături de alte cinci persoane, printre care şi taţii lor.
Tragedia s-a produs în zona Bucura – Vârful Pelegii. Expediţia se desfăşura pe un traseu foarte periculos, recomandat doar pentru ascensiunile pe timp de vară, iar meteorologii şi salvamontiştii locali atenţionaseră încă de vineri că riscul producerii unei avalanşe este iminent. Cu toate acestea, coordonatorii excursiei, Ovidiu Popescu şi Bela Gulacsi, taţii celor doi copii morţi, au decis să continue ascensiunea pe o pantă abruptă.
Salvamontiştii din România condamnă la unison decizia părinţilor de a-şi duce copiii pe munte în ziua fatidică. Sabin Cornoiu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România şi şeful Salvamont Gorj, spune că greşelile făcute sunt inadmisibile la nivelul unor alpinişti cu mare experienţă: „Toate rezultatele acelor copii nu trebuie luate în calcul, fiindcă ei au făcut vârfurile în condiţiile cele mai bune. Acum s-au dus în Retezat în condiţii foarte dure“.
La rândul lui, Ioan Pivodă, şeful Salvamont Zărneşti, e categoric: “Nu-ţi pui copiii în pericol de dragul performanţei. Experienţa şi victoriile trebuie să vină o dată cu vârsta”.Raul Papalicef, de la Salvamont Neamţ, arată unde s-a greşit: „Clasicul manual de alpinism spune clar: factorii favorizanţi de avalanşă sunt zăpezile de primăvară, apoase. E adevărat că alpiniştii îşi asumă riscuri, dar vorbim de adulţi, oameni care îşi asumă conştient aceste riscuri, ori aici au avut copii după ei“.
Salvamontistul Sorin Sanda a făcut parte din echipele care au recuperat cele două victime. „Grupul surprins de avalanşă a fost cel care a declanşat-o. Zăpada de acolo era în plăci, era instabilă pe structura stâncilor”, explică specialistul. “Au călcat pe ea, au rupt-o şi s-au prăvălit până jos, în Căldarea Berbecilor, pe o distanţă de circa 250 de metri“, adaugă Sanda. Salvatorul montan susţine că Geta şi Erik nu erau echipaţi corespunzător pentru o astfel de ascensiune. Nu aveau nici căşti de protecţie, nici hamuri şi, oricum, n-ar fi trebuit să plece pe munte, întrucât exista risc de avalanşă în zonă. Decesul copiilor a fost cauzat de impactul puternic cu stâncile. Într-adevăr, medicii legişti din Hunedoara au dat verdictul: cei doi adolescenţi au suferit „traumatisme complexe cranio-cerebrale cu fracturi iradiante la bază şi hemoragie meningo-cerebrală“. Practic, ei au avut lovituri foarte puternice în zona capului şi au decedat imediat după impactul cu stâncile. Cei doi copii nu purtau căşti de protecţie. „Dacă aveau căşti, care au rolul de a proteja cutia craniană şi creierul, cel puţin cauza directă a morţii nu ar fi fost traumatismul“, explică medicul Dan Mărculescu, şeful Serviciului Judeţean de Medicină Legală Hunedoara.
Şi psihologii spun că puştii nu aveau ce să caute pe munte. „Vorbim, în cazul de faţă, de minori care, din punct de vedere socio -comportamental şi juridic nu au discernământul format, au o experienţă de viaţă săracă, motiv pentru care se află sub influenţa aparţinătorilor, a părinţilor, adică a majorilor, care sunt pe deplin responsabili de formarea acestor copii până la vârsta de 18 ani”, explică psihologul Tudorel Butoi pentru adevarul.ro. “Nu m-aş grăbi să ridic o piatră de jos pentru că oamenilor le ajunge pierderea celor doi copii. E suficient”, mai spune specialistul.
«Taţii n-au vrut să-şi abandoneze copiii decedaţi»
Cătălin Berenghi, coordonatorul celuilalt grup care se afla în Munţii Retezat, povesteşte pentru adevarul.ro: „Eu eram cu un grup de 51 de persoane. Mergeam spre Vârful Peleaga şi ne-am întâlnit cu grupul din Braşov în Şaua Berbecilor. Ne-am salutat, cum fac oamenii pe munte. Ei ne-au depăşit şi au luat-o pe drumul de vară, spre dreapta. Noi am mers spre stânga, pe creastă“.
În scurt timp a urmat nenorocirea. „Am auzit în vale ţipetele unei femei. Trei colegi au plecat să-i ajute pe răniţi. Aveau la ei staţii, corzi şi truse de prim-ajutor. Au coborât spre locul accidentului şi noi i-am aşteptat. Apoi a venit vestea”, îşi aminteşte Berenghi. “Colegii mi-au spus că sunt cinci persoane pe picioare şi doi copii decedaţi. Au fost luaţi pe sus de avalanşă şi izbiţi de stânci. A urmat un moment teribil. Am reuşit cu greu să-i convingem pe părinţi să-şi abandoneze copiii decedaţi şi să coboare cu noi. Dacă rămâneau acolo, în condiţiile în care temperatura era de minus 15 grade Celsius, iar vântul bătea cu 70 km/oră, aveam probabil mai multe victime“, încheie Berenghi.
