Ce este autismul?

În ultimii ani, autismul înregistrează o creştere alarmantă în mediile din întreaga lume. Statisticile arată că această boală apare mai des la băieţi decât la fete (proporţia fiind de 4 la 1), însă puţini ştiu ce înseamnă această afecţiune şi cum îşi dau seama dacă şi copilul lor are această problemă.

Unii ştiu câte ceva despre autism,alţii-mai nimic,în timp ce alţii sunt foarte documentaţi. Unii se feresc de autişti ca de ciumaţi,alţii îi consideră nebuni şi doar puţini au răbdare cu ei şi încearcă să-i înţeleagă şi să-i ajute. Un autist nu este vreun animal exotic şi nici vreunul periculos. Este doar o fiinţă,la fel cum suntem şi noi,toţi ceilalţi,căruia îi trebuie timp şi exerciţiu să înveţe de la zero aproape toate gesturile banale şi să devină funcţional,să fie un individ care să poată trăi în societate.

În România e considerată boală a „copilăriei”

Autismul nu este o boală psihică,ci o problemă de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei. Practic,este tulburarea centrală dintr-un spectru de tulburări de dezvoltare,cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autiste. Un autist are un comportament special,o varietate de manifestări despre care se presupune că sunt rezultatul unor disfuncţionalităţi de dezvoltare a sistemului nervos central sau a unui component genetică. Din nefericire,cauzele care generează autismul sunt încă un mister chiar şi pentru oamenii de ştiinţă. În România nu există nicio statistică oficială cu numărul de persoane cu autism,iar această afecţiune este considerată o boală a copilăriei şi,prin urmare,adulţii care necesită,încă,terapii de recuperare,sunt încadraţi ca bolnavi psihici.