Psiholog: „Principalul element care generează gândurile suicidare este depresia"

Considerată păcat capital de unii, lașitate, de alții, sinuciderea rămâne un subiect tabu, chiar și în zilele noastre. În ciuda încercării oamenilor de a păstra sub tăcere această ultimă redută a unora, psihologii consideră că este important ca discuțiile pe această temă să aibă loc, dar într-un mediu sigur.

Depresia afectează 1 adult din 15 în fiecare an și poate apărea la orice vârstă Foto: Shutterstock

Psihologul Simina Maria Sima atrage atenţia asupra depresiei: „Principalul element care generează gândurile suicidare este depresia. Din păcate, depresia poate fi ușor ascunsă sub o mască veselă, pe care persoanele o pot afișa, în ciuda greutăților emoționale prin care trec. Această stare depresivă pe care oamenii continuă să o nege, de cele mai multe ori, provine din multiple eșecuri, ale căror efecte nu sunt devastatoare, separat, dar împreună reprezintă o greutate mult prea mare.

În acele momente, singura scăpare dintr-o situație dificil de dus pare să fie încheierea socotelilor cu viața. Astfel de situații sunt din ce în ce mai des întâlnite, iar confruntarea cu aceste gânduri, nu doar că poate să se finalizeze cu punerea ei în practică, dar alterează modul de a gândi al persoanei respective.

Ce comportamente pot conduce spre suicid

De cele mai multe ori, ideația suicidară este greu de observat de către oamenii apropiați, mai ales pentru că, în subconștientul lor, persoana cu astfel de ideație are argumente logice pentru astfel de gânduri, iar mintea aparținătorilor sau a persoanelor foarte apropiate exclude orice posibilitate ca respectivul să-și facă rău.

Prin urmare, ideația suicidară este greu de recunoscut, mai ales din cauza argumentelor raționale pe care creierul le generează. Totuși, există semne care conduc spre idei care sugerează tentativa sau măcar gândul unui om de a-și lua viața.

În primul rând, tristețea permanentă însoțită de gânduri de depreciere față de propriul sine este ce ar trebui să trezească ideea că ceva nu este în regulă. Apoi, pierderea plăcerii pentru activități care, cu ceva timp în urmă, erau preferate este un alt indicator.

În aceeași categorie, se încadrează sentimentele constante de vinovăție, însoțite de nevoia unei pedepse. De cele mai multe ori, această nevoie de suferință se manifestă prin auto-vătămare, iar primele indicii sunt tăieturile pe mâini, de obicei în locuri ascunse vederii.

La nivel psihic, factori care pot conduce la suicid sunt anxietatea generalizată, care poate fi foarte ușor observată, și schimbările bruște de comportament.

Care sunt indicatorii fizici/comportamentali care pot conduce la ideația suicidară

Pe lângă nivelul psihic și tot ce se întâmplă acolo, odată ce apare ideația suicidară, există și semne care pot fi observate la nivel fizic. Printre acestea se numără:

· scăderea excesivă în greutate

· apetit anormal (foarte scăzut sau foarte crescut)

· dureri fizice, fără o cauză clară

· insomnie sau hipersomnie

· lipsa libidoului.

Cum este abordată ideația suicidară de către psihologi/psihoterapeuți

Psihologii/psihoterapeuții nu vin ca niște judecători care dau sentințe irevocabile, ci se află acolo ca să însoțească pacientul/clientul pe drumul spre restabilirea echilibrului. Psihologul nu vine în terapie ca să judece, ci este de datoria lui să ofere variante funcționale de abordare a diverselor situații.

Psihologul este conștient de lipsa oricărei alternative, în momentul când individul apelează chiar și la simpla idee de suicid. Dezvăluirea în fața terapeutului se face în momentul când clientul capătă destulă încredere în acesta.

Psihoterapia existențială conține tehnici menite să ajute clientul să conștientizeze că suicidul nu este niciodată singura variantă, dar astfel de metode se regăsesc și în alte abordări terapeutice.

În ultima perioadă, terapia cognitiv-comportamentală este destul de mult folosită în acest context, deși, ca orice alt tip de terapie, trebuie combinată și cu tehnici aparținând altor curente, pentru a oferi rezultatele dorite".

Articol scris de Simina Maria Sima, psiholog