Povestea incredibilă a campionului nevăzător la judo, care vrea „aurul” la Paris
Printre participanții români la Jocurile Paralimpice de la Paris, care vor avea loc între 28 august şi 8 septembrie, se remarcă Alexandru Bologa, care poartă cu el o poveste impresionantă de viață. Și, în ciuda greutăților, tânărul de 28 de ani țintește ambițios: vrea una dintre cele 14 medalii de aur puse în joc.
Are și motive să fie încrezător: de cinci ani este numărul unu mondial și nu s-a lăsat împiedicat de faptul că este nevăzător, câștigând „bronzul” la Rio și la Tokyo. „Este un sentiment incredibil. Sunt numărul unu mondial din 2019 şi, uitându-mă în urmă, văd că toată munca mea şi sacrificiile mele dau roade. Sunt recunoscător pentru tot ceea ce mi s-a întâmplat, pentru tot ceea ce am avut ocazia să experimentez şi pentru oamenii pe care i-am întâlnit. A fi numărul unu în lume este o mândrie, dar şi o responsabilitate”, declară sportivul într-un material pentru Federaţia Europene de Judo.
Nu mai vede de la șase ani
Pe când avea doar câțiva ani, Alexandru Bologa a avut parte de un moment care i-a schimbat viața și care l-a pus la mare încercare, însă a reușit să găsească puterea de a-l depăși: „Nu m-am născut orb. Mi-am pierdut vederea, când aveam șase ani. Mama mea a contractat un microb, în timpul sarcinii, iar acest lucru mi-a afectat vederea. Medicii au descoperit că aveam acel microb când era prea târziu... A fost greu pentru familia mea să accepte faptul că nu voi mai putea vedea niciodată, dar am trecut uşor peste asta. Când eşti copil, în inocenţa ta, accepţi mai uşor diverse situaţii. Pentru mine, nu a fost o tragedie! Am continuat să îmi trăiesc viaţa în cel mai frumos mod posibil. Am plecat la Cluj-Napoca, la 120 de km de casă, pentru a studia la o şcoală specială. Acolo, am început să practic primul meu sport, înotul, până când am descoperit judo. După ce am terminat liceul, am mers la facultate. Eram singura persoană nevăzătoare din clasă şi nu m-am simţit inferior! Toată lumea mă trata cu respect şi făceam tot ceea ce ar fi făcut un student normal. Am studiat şi am absolvit universitatea cu rezultate bune, făcând în acelaşi timp judo. În general, încerc să trăiesc normal şi să profit de părţile bune ale handicapului meu”, a afirmat simplu și frumos Alexandru Bologa.
O întâmplare i-a schimbat viața și a descoperit judo
Dacă, inițial, își concentra atenția pe înot și nu se gândea la Jocurile Paralimpice, o oportunitate i-a schimbat parcursul: „Eram elev de liceu la Şcoala Specială pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca, când am fost remarcat de Csókási Enikő şi Gianina Andreica, cele două antrenoare trimise să facă selecţia. Atunci, au fost selectaţi trei elevi, dar restul au renunţat pe parcurs. Până atunci, nu ştiam ce înseamnă judo, dar când am păşit pentru prima dată pe tatami, am simţit ceva special, am simţit că mi-am găsit locul. Locul meu fericit. De atunci, judo mi-a dat o direcţie în viaţă. M-a ajutat să devin independent şi să îmi scriu propria poveste. De asemenea, acest sport mi-a oferit ocazia de a-l cunoaşte pe Tomi, antrenorul meu, care este foarte important în viaţa mea. Am trecut împreună prin atâtea bătălii şi sunt recunoscătoare pentru tot. Fără el, viaţa mea nu ar fi fost la fel”, a menţionat sportivul, care îşi doreşte să devină el însuşi antrenor de judo, care se ghidează în viață după ideea „Cazi de şapte ori, te ridici de opt!”.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
