VIDEO Ciclistul Frank Vandenbroucke, ucis de droguri?
Scandaluri în familieProblemele ciclistului Frank Vandenbroucke au început la sfârşitul anilor '90, în ceea ce priveşte relaţia cu cea de-a doua soţie a sa, Sara. Apropiaţii declarau la momentul respectiv că cei doi formează un cuplu "diabolic". Nu se înţelegeau deloc, dar nici nu rezistau să stea despărţiţi. Deznodământul relaţiei a avut loc în 2006, când ciclistul a tras cu arma în timpul unui conflict cu soţia, iar aceasta a ales să divorţeze.
Condus de droguri şi alcool
În 1999, Vandenbroucke a fost acuzat de posesie şi consum de droguri, iar relaţia cu anchetatorii nu a fost deloc amiabilă. Aceştia spuneau, la momentul respectiv, că Vandenbroucke este foarte irascibil şi refuză să coopereze. A fost eliberat ulterior, dar doi ani mai târziu, a avut din nou de-a face cu oamenii legii.
În 2001 a fost prins la volan conducând cu o viteză enormă şi avându-l în dreapta pe Bernand Sainz, cel care mai târziu, a fost acuzat de trafic de amfetamine şi morfină, substanţe care ar fi ajuns pe mâinile sportivilor. În 2004, Vandenbroucke a recunoscut că a folosit steroizi şi a efectuat 200 de ore de muncă în folosul comunităţii. Trei ani mai târziu, în 2007, recunoştea în faţa jurnaliştilor că duce o viaţă foarte agitată, în care alcoolul şi pastilele îl ţin pe picioare. Mai mult, mărturisea că se întâmplă să nu doarmă zile întregi.
A încercat să se sinucidă
În iunie 2007, Vandenbroucke a fost internat într-un spital de lângă Milano, Italia, în stare gravă. Managerul echipei sale declara la momentul respectiv că Vandenbroucke este depresiv, din cauza singurătăţii. În acelaşi an, a refuzat să participe la mai multe competiţii, acuzând leziuni grave la unul dintre genunchi, ipoteză susţinută şi de unul dintre medicii săi.
Moartea, provocată de droguri şi alcool?
Trupul neînsufleţit al sportivului a fost descoperit luni într-o cameră de hotel din Senegal. Cauza morţii nu este până în prezent cunoscută, însă presa belgiană a sugerat că Vandenbroucke ar fi suferit de embolism pulmonar. Embolismul pulmonar reprezintă obstrucţia unei artere pulmonare. Astfel, nivelul de oxigen din sânge scade, iar presiunea pulmonară creşte. Acest tip de afecţiune poate fi amplificat de diferite substanţe nocive, ca morfina, amfetaminele, la care se adaugă o viaţă dezordonată. Există zvonuri conform cărora moartea lui Frank Vandenbroucke ar fi fost rezultatul unei vieţi tumultoase. Alte cazuri de dopaj în ciclismUtilizarea produselor farmaceutice pentru a trişa în evenimentele sportive nu este un fenomen nou în ciclism. Descoperirile din biochimie, medicină şi alte domenii, au adus beneficii extraordinare umanităţii. Mulţi sportivi au abuzat de aceste descoperiri în cursa ”victoriei cu orice preţ”. Numai în ultimii doi ani, 30 de sportivi au fost depistaţi pozitiv cu diferite substanţe interzise.
2009: Tyler Hamilton, Davide Rebellin, Stefan Schumacher, Christian Pfannberger, Tom Boonen, Antonio Colom, Thomas Dekker, Clément Lhotellerie, Danilo Di Luca, Mikel Astarloza, Olaf Pollack, Nuno Ribeiro, Isidro Nozal, Hector Guerra, Gabriele Bosisio.2008: Patxi Vila, Maximiliano Richeze, Giovanni Carini, Paolo Bossoni, Manuel Beltrán, Moisés Dueñas, Riccardo Riccò, Emanuele Sella, Dmitry Fofonov, Maria Moreno, Leonardo Piepoli, Stefan Schumacher, Bernhard Kohl, Iljo Keisse.
EPO, cea mai comună metodă
Eritropoietina (EPO) este un produs relativ nou apărut, înlocuind o proteina hormonală produsă de rinichi. După ce este eliberată în sânge, aceasta stimulează producţia de celule rosii. În medicină EPO este folosită pentru a trata anumite forme de anemie (ex. în cazul problemelor renale). Deoarece EPO accelerează producţia de celule roşii, el creşte şi capacitatea de oxigenare a organismului, lucru care face ca rezistenţa unu sportiv la efort să crească.Greu de depistat
EPO a adus la un alt nivel dopajul. Nu mai este nevoie de transfuzie, o injectie cu eritropoietina şi nivelul eritocitelor (celule rosii) creşte rapid.Până acum doi ani, EPO nu putea fi depistat deoarece substanţa creată artificial era identică cu cea produsă de corpul uman. Singura metodă care exista era măsurarea nivelului hematocritelor din corp. Dacă acestea erau la un nivel de peste 50% sportivul era descalificat.Foarte mulţi atleţi alegeau să folosească această substanţă şi să controleze nivelul hematocritelor pentru a fi exact sub limita maximă deoarece nu exista nici un risc de a fi prinşi. Tocmai din aceste motive, se presupune că numărul cicliştilor care se folosesc această substanţă este mult mai mare.
