Euro 2016 România - Elveţia / Cronica unui meci trist: egal «obosit» cu Elveţia
Tricolorii au obţinut primul punct la Euro 2016, dar rămânem cu un gust amar pentru că am condus, dar n-am reuşit să menţinem ritmul până la final, fiind egalaţi.
România şi-a propus parcă prea mult să nu se facă de râs la turneul final din Franţa şi a jucat tot timpul cu frică şi cu obiectivul de a salva aparenţe şi a cuceri inimi. Ne-a reuşit, suntem simpatici, civilizaţi, ne place Europa, dar n-avem puncte. Cu Elveţia puteam să dăm lovitura, dar am căzut fizic şi adversarii ne-au sufocat în cele din urmă. Scor final: 1-1.
Meciul cu Franţa ne-a arătat că nu suntem chiar atât de slabi pe cât credeam şi i-a obligat pe Shaqiri şi compania să nu se apropie prea mult de un „câine” care poate muşca rău. Elveţienii ne-au confiscat mingea, dar au presat reţinut şi ocaziile lor au venit pe atacuri poziţionale, din nesincronizări ale apărării tricolorilor. În minutul 18, Stephan Lichtsteiner, fundaşul lui Juventus, i-a lungit doi metri tricoul lui Chipciu şi l-a prăbuşit apoi inexplicabil pe stelist în careu. Penalty vizibil de pe Marte, iar rusul Karasev a fost de acord. Bogdan Stancu a executat din nou impecabil şi nu ne venea să credem că suntem în avantaj, poziţie care ne convine de minune. În loc să fie însă mai uşor, a fost agonizant de greu. Ne-am târât până la pauză şi chiar dacă Săpunaru a lovit bara şi putea face 2-0, am intrat la cabine cu un meritat avantaj minim. În a doua parte s-a văzut însă cine suntem! Deplasarea la acest turneu a unor jucători fără ritm, care nu evoluează la echipele lor de club, sau a unora care prind minute în campionate din Arabia sau din estul Europei, ne-a nenorocit. România a căzut fizic şi grimasele extenuate ale lui Chiricheş, Raţ, Grigore sau Torje au fost descurajante şi greu de privit şi la televizor. În aceste condiţii, Iordănescu n-a putut muta tactic, ci doar forţat, în punctele unde titularii nu mai puteau continua. Primul a ieşit Pintilii, accidentat, care nici n-a mai revenit de la cabine, în locul său intrând Hoban. Apoi, Răzvan Raţ a demonstrat că accidentarea la umăr care l-a ţinut patru luni pe bară la Rayo Vallecano a contat mai mult decât ne-a lăsat el să credem şi a căzut pur şi simplu fizic. Puţin lovit şi el după războaiele grele cu Lichtsteiner şi Shaqiri, veteranul nostru a trebuit să-i lase locul lui Steliano Filip. Din aceleaşi motive a intrat şi Andone în locul lui Stancu, iar oamenii noştri de execuţie, Stanciu, Sânmărtean şi Alibec, pe care cu toţii îi doream în teren măcar pe final, n-au mai putut apărea. În acest context a egalat Mehmedi, în minutul 57, după ce Chiricheş a ieşit târziu la întâmpinare, iar egalul trebuie să ne mulţumească. De acum nu mai avem însă ce să aşteptăm şi discuţia e clară: jucăm fotbal sau venim acasă!
Victoria, singura soluţie cu Albania
Egalul cu Elveţia nu ne mulţumeşte, dar acest punct se poate dovedi decisiv. Pentru accedera în optimi e însă nevoie de o victorie cu Albania, duminică seara, la Lyon. Cu patru puncte şi cu Franţa câştigând şi jocul cu Elveţia putem prinde chiar locul doi, dar oricum n-am putea rata unul dintre cele mai bune patru locuri trei, care ne-ar menţine în competiţie. Egalul ne lasă şi el speranţe de doi bani, dar trebuie să ne uităm la ce se întâmplă în celelalte cinci grupe. Înfrângerea ne trimite însă fără discuţie acasă.
