Cristi Chivu, copilul ajuns la maturitate

„O aveam pe Diana şi ne mai doream un băiat. Soţul meu, Mircea, a fost în culmea fericirii când s-a născut Cristi", a mărturisit mama fundaşului lui Inter Milano, Mariana Chivu.

Băieţelului Cristi îi stătea încă de mic gândul numai la fotbal. „Prima echipă la care am jucat a fost cea a surorii mele, Diana. Era a ei pentru că e mai mare cu un an decât mine, presupun, pentru că pe terenul de fotbal improvizat dintr-o plapumă eu eram şeful, nu ea. Aveam vreo 4 ani când o obligam să întindă plapuma pe jos, în camera noastră din apartamentul în care stăteam la Reşiţa, şi o puneam să-mi tragă la poartă. Aveam de gând să mă fac portar.

Iar chestia aia care-şi spunea «sor'mea» şi care apărea în apartamentul meu în vacanţe - pentru că stătea mai mult pe la ţară - era numai bună să-mi tragă şuturi la poartă şi să împartă cu mine vina când distrugeam casa. Tata era antrenor la CSM Reşiţa şi auzeam discuţii în casă pe tema asta, cred, pentru că la trei ani, din câte îmi povestea mama, eu i-am anunţat serios că vreau să mă fac fotbalist", a povestit peste ani actualul căpitan al primei reprezentative.

Tatăl său a fost sever cu el

Chivu a început să practice fotbalul în mod organizat, dar după numai şase luni a făcut scarlatină şi a trebuit să mai stea pe bară jumătate de an. „Am fost un copil cu cheia de gât de când am intrat în clasa I, liber să fac toate drăciile care-mi treceau prin cap în timp ce ai mei erau la muncă. Şi-mi treceau, nu glumă. Să dau cu pietre pe geamul de la baie al profei de desen care stătea în spatele blocului nostru şi să-i sparg oglinda...să dau prelata la o parte de pe maşina unui nene care mă supărase şi să-i las nişte zgârieturi serioase ca să le ţină minte...să-i sparg capul unui copil, să-l sparg pe al meu cazând cu bicicleta, să ajung acasă cu găuri în talpă şi în cap de la cuie... Ocupaţii serioase pe care le-am exersat până când am decis că e momentul să mă apuc de cariera de fotbalist. Care a început în momentul când ai mei m-au înscris la Şcoala Sportivă din Reşiţa", şi-a mai reamintit Chivu.

Uşor-uşor, Cristi a ajuns să fie legitimat şi la clubul fanion al oraşului, CSM Reşiţa, echipă ce era antrenată chiar de către tatăl său, Mircea Chivu, fost jucător în prima divizie.

„Niciodată tata n-a vrut ca eu să fiu băgat în seamă la echipă pentru că eram băiatul lui Chivu. Cred ca aş fi rămas un veşnic «băiat cu potenţial» dacă n-aş fi avut ceva de demonstrat în primul rând mie şi în al doilea rând tatălui meu, dacă pe vremea când eram la Reşiţa tata nu ma trimitea cu tramvaiul acasă în timp ce el pleca cu maşina deşi plecam de la stadion în acelaşi timp... N-a mai apucat să mă vadă mai departe de Reşiţa. Aveam 17 ani când a murit", a mărturisit acelaşi Chivu.

La 19 ani a ajuns la Ajax

După numai un an cu CSM-ul în Divizia A, Chivu atrăsese deja privirile tuturor granzilor campionatului. „La 18 ani, Ilie Balaci, fost coleg şi prieten cu tata, a venit la Reşiţa şi a anunţat că îl vrea pe Chivu junior la echipa lui. La Craiova a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. Nu anticipam că după un an de zile o sa ajung la Amsterdam prin ceea ce se numea atunci transferul anului", şi-a reamintit fundaşul care va împlini mâine 30 de ani.

Chivu s-a adaptat rapid şi la Ajax, iar la numai 22 de ani ajungea să fie chiar căpitanul echipei. „A învăţat singur olandeza, şi-a luat casă la Amsterdam şi era căpitan. Asta mi-a demonstrat că e om stăpân pe el", explică mama fotbalistului, Mariana Chivu. Ulterior, transferurile la AS Roma şi Internazionale Milano n-au făcut decât să încununeze o carieră de excepţie a celui mai constant fotbalist român din ultimul deceniu.

"Iniţial îl pusesem căpitan la naţională pe Adi Ilie, dar după două meciuri a zis că nu mai vrea. Dorinel Munteanu juca şi nu prea, aşa că am ajuns la Chivu. A fost ideea lui Ţeţe Moraru, care era secund."Ladislau Bölönifost selecţioner

Citiţi în ADEVĂRUL continuarea: 10 lucruri pe care nu le ştiaţi despre.... FOTBALISTUL şi OMUL CHIVU