Daum are 3 motive să plece
„Daţi-mi un motiv pentru care să demisionez!”, a fost mesajul lui Christoph Daum după primele sale cinci meciuri la cârma tricolorilor. Bilanţul e catastrofal din toate punctele de vedere, astfel că tehnicianul neamţ ar avea motive întemeiate să renunţe la funcţie.
Ca de fiecare dată atunci când lucrurile nu merg bine, antrenorul e primul care plăteşte. Această regulă nescrisă ar trebui să fie valabilă şi la naţionala României, însă preşedintele Federaţiei, Răzvan Burleanu, şi selecţionerul Daum refuză să ia în calcul o decizie radicală. „Nu m-am gândit niciodată la demisie, nu văd de ce aş face acest lucru. Criticile sunt normale, oricine ar fi în locul meu ar avea parte de aceleaşi lucruri. Nu-mi dau seama dacă este din cauza faptului că sunt străin, dar trebuie să accept. Eu cred că trebuie să fim uniţi pentru un viitor mai bun”, a spus Christoph Daum după eşecul (0-1) din amicalul de marţi cu Rusia. De asemenea, Răzvan Burleanu încearcă şi el să ascundă gunoiul sub preş, aruncând aceleaşi “pastile” cu reconstrucţia şi cu investiţiile în copii şi juniori. Totuşi, iată care ar fi principalele motive care ar impune o despărţire imediată de Christoph Daum:
1. A promis marea cu sarea. În ziua în care a semnat contractul cu FRF, Daum a dat declaraţii sforăitoare, de genul: “Vom ataca întotdeauna, chiar dacă mingea este la adversar. Vrem întotdeauna să controlăm jocul, să avem iniţiativa. Dacă pierdem mingea, trebuie s-o luăm înapoi”. Rezultatul? Polonia ne-a ascuns mingea cum rar s-a întâmplat în istoria recentă a naţionalei, iar cu Rusia, Muntenegru şi Kazahstan am avut puţine momente de strălucire şi de agresivitate, aşa cum a promis Daum. Meciul cu Armenia pare să fi fost doar excepţia care întăreşte regula.
2. 11 la 11, echipa nu dă goluri. Lăsând la o parte acel 5-0 de la Erevan în care a beneficiat de superioritate numerică din minutul 3, România s-a dovedit total lipsită de eficienţă în condiţii normale de joc, 11 contra 11. Astfel, în patru meciuri (cele cu Muntenegru, Kazahstan, Polonia şi Rusia), echipa a dat un singur gol, marcat de Adi Popa în prima etapă a preliminariilor, contra muntenegrenilor. Atacanţi de gura porţii am avea (Andone, Keşeru, Alibec, Stancu), dar aceştia nu sunt puşi în valoare, schemele ofensive ale lui Daum dovedindu-se falimentare.
3. Vestiarul a luat foc. Deşi lasă imaginea unui antrenor disciplinat şi diplomat, Christoph Daum n-a reuşit să creeze atmosfera ideală în vestiarul tricolorilor. Astfel, au început să curgă informaţii privind tensiunile interne care domnesc în sânul naţionalei. „Am înţeles că Maxim s-a revoltat direct în vestiar, după meci”, a dezvăluit fostul internaţional Ionel Ganea, în timp ce alte surse au vorbit despre o răfuială între Florin Andone şi Gabi Torje. De asemenea, dezertările în bloc de la lot înainte de amicalul cu Rusia lasă impresia că fiecare face ce vrea. Dacă Vlad Chiricheş a fost învoit cu motiv (i s-a născut copilul), plecările lui Stanciu, Chipciu, Tătăruşanu, Moţi, Keşeru, Hoban, Maxim, Ivan şi Benzar nu pot fi explicate.
3 motive pentru ca Daum să rămână
Christoph Daum suferă în această perioadă din plin din cauza maximei conform căreia când ceva nu merge bine, antrenorul e principalul vinovat, chiar dacă lucrurile nu stau chiar aşa. Privind realist în oglindă, argumentele pro-abdicare au în faţă şi unele pro-rămânere. Iată-le pe primele 3!
1. Încă mai are şanse reale. În ciuda fatalismului care ne caracterizează şi care ne împiedică să privim în viitor, România mai are şanse de calificare la CM din 2018. Chiar dacă suntem momentan pe locul patru, cu cinci puncte, totul se poate răsturna etapa viitoare, când primim vizita Danemarcei, iar Polonia merge în Muntenegru. O victorie a noastră cu nordicii, coroborată cu una a leşilor la Podgorica, ne duc direct pe locul doi, la fix jumătatea preliminariilor. Unde e imposibilul?
2. Are timp să cunoască jucătorii. Daum a făcut eforturi uriaşe să se pună la punct cu particularităţile internaţionalilor noştri, dar faptul că e complet nou în România s-a văzut. Din această cauză a părut neinspirat în unele decizii, dar până în martie, când jucăm cu Danemarca, are timp să se pună la punct cu acest aspect şi în 2017, să vedem cu totul altceva.
3. Nimeni nu garantează calificarea. Criticile răutăcioase, chiar dacă pe alocuri îndreptăţite, la adresa lui Daum, nu ajută la absolut nimic, ca de altfel nici plecarea lui. Cine poate să ridice mâna şi să spună că dacă în acest moment pleacă neamţul, România merge sigur în Rusia? Nimeni, iar o eventuală demisie sau demitere ar face doar să dea naţionala şi mai tare peste cap.
