Maxim, erou pentru o seară
10 minute au fost suficiente pentru ca fanii români să-şi găsească un nou idol. O cursă de aproape 50 m încheiată cu gol l-au transformat pe Alexandru Maxim dintr-un jucător bun la Pandurii, într-unul indispensabil pentru naţională.
„Max are un dribling şi o viteză uimitoare şi, păstrând proporţiile, aduce în joc cu Iniesta. Şi încă nu e la forma lui fizică cea mai bună", spunea în urmă cu o săptămână antrenorul de la echipa de club, Grigoraş.
Deşi a impresionat şi în campionat, Piţurcă l-a preferat la naţională tot pe deja uzatul Cristi Tănase, iar reacţia publicului s-a văzut. Stelistul a fost fluierat copios de fani în timpul meciului, iar la final aceştia au salutat înlocuirea lui cu Maxim. „Am vrut să încep meciul cu el, dar la pregătire nu m-a convins şi de aceea am mers tot pe mâna lui Tănase. Mă bucur însă că Alexandru a intrat bine şi a marcat", a explicat, la finalul meciului, Piţurcă ţinerea lui pe bancă.
Maxim intră în posesia mingii...
...porneşte spre poarta adversă...
De la Piatra Neamţ la Barcelona. Drumul lui Max de la fotbalul mic la fotbalul mare a fost lung, întortocheat şi presărat cu trăiri sinusoidale. Puştiul Maxim s-a apucat de fotbal la Piatra Neamţ, însă nu la Ceahlăul, ci la Olimpia, un club sportiv şcolar din oraşul de sub Pietricica. N-a stat decât un an, deoarece familia s-a mutat la Cluj, iar copilul s-a transferat la Şcoala de Fotbal „Ardealul". Mutarea s-a dovedit inspirată, deoarece gruparea era specializată pe trimiterea juniorilor în străinătate. Aşa a ajuns Maxim ca la 17 ani să fie luat de Espanyol.
...intră în careu...
...driblează un adversar...
...şi marchează primul gol la naţională...
A făcut-o pe Espanyol campioana Spaniei. Primul sezon al lui Maxim la juniorii lui Espanyol a fost excepţional. Echipa lui a câştigat titlul, iar el a marcat golul victoriei în finala cu Villareal, în minutul 86. "A fost o acţiune de pe partea dreaptă a unui coleg şi când l-am văzut că o să centreze am plecat în sprint de pe la 25 m, am scăpat de marcaj şi am finalizat cu capul de la 11 m", a rememorat fotbalistul cel mai important gol din cariera lui. Viteza lui a fost decisivă. A doua zi, poza blondului din România a apărut în AS, Marca şi El Mundo Deportivo, iar de aici până la se vorbi de o naturalizare a lui Maxim n-a fost decât un pas. „Visul copilăriei mele a fost să joc la Ceahlăul, apoi m-am visat la Steaua, iar ca idol l-am avut pe Zidane", a mărturisit Max. Atunci a căzut ghilotina. O accidentare gravă şi 8 luni pe tuşă. Adio promovare la echipa mare!
Părinţii sunt la muncă în Italia. Familia, prietenii, fratele, impresarul i-au fost alături. Părinţii lui stau la Brescia, încă de pe vremea când Maxim avea 14 ani. Au plecat la muncă pentru a scăpa de sărăcia din ţară şi acum sunt tot acolo. Toţi, dar mai ales fotbalistul, au simţit şocul ieşirii din circuit.
Refuzat de Rapid, dar bun pentru Pandurii
„Spre norocul meu am căzut, să zic aşa, cu picioarele pe pământ. Adică am înţeles că în fotbal azi eşti sus, mâine eşti jos. Ratasem un culoar important şi vrând-nevrând a trebuit să-mi întorc capul spre România, unde nu jucasem niciodată la nivel de seniori", a dezvăluit el.
Prin intermediul impresarului Marinescu a fost propus la Rapid, dar George Copos a refuzat să scoată din buzunar câteva mii de euro pentru a-l lua. De Pandurii s-a interesat la fostul coleg de la juniori, Vlad Chiricheş.
„E bine aici, seriozitate, antrenor bun, banii la zi, nu e presiune. Ar fi bine pentru tine", a sunat recomandarea lui Chiricheş. Impresarul a vorbit cu Grigoraş, tehnicianul l-a văzut la antrenament şi a fost convins de calităţile lui în 15 minute.
Aşa a ajuns Maxim în România, de unde a început drumul către echipa naţională. „Principala calitate a lui Max e tehnica deosebită în regim de viteză. Poate juca orice la mijloc, dar cel mai bun randament îl dă pe aripa stânga", crede antrenorul de la echipa de club. Exact zona din care Maxim a plecat cu mingea la picior cu Andorra.
