Bourceanu, singurul căpitan veritabil la Steaua

2 februarie 2014
article img
Bourceanu (Foto: Răzvan Păsărică)

E o adevărată strategie în fotbal să-l alegi căpitan de echipă pe jucătorul pe care vrei să-l vinzi cu disperare, doar pentru a-i mai creşte cota. Steaua n-a făcut excepţie şi a adoptat modelul cu mulţi dintre fotbaliştii ei. Istoria spune însă că fără lobby-ul impresarilor sau foştilor antrenori, niciunul n-ar fi plecat din Ghencea şi chiar în aceste condiţii, unii au rămas acasă, iar alţii au prins echipe slabe.

Cu excepţia lui Alexandru Bourceanu. Acesta a ajuns la Trabzonspor contrazicând tot ce s-a întâmplat cu ultimii 10 căpitani ai Stelei. Mai întâi, „Gatusso" a fost ales căpitan prin votul colegilor, datorită maturităţii, echilibrului  şi spritului de lider de care a dat dovadă în teren şi în vestiar, nu pus de Gigi Becali din lojă, pentru a-l face mai atrăgător.

Apoi, transferul său în Turcia s-a realizat fără influenţa fraţilor Becali, care de această dată n-au avut nimic de-a face, pentru că Anamaria Prodan a fost intermediarul. Asta a dus chiar la un război deschis între jucător şi verii patronului de la Steaua, iar vorbe ca „sclav de jucător" sau „rataţii din Pipera" au fost aruncate fără ezitări. Nu în ultimul rând, Bourceanu a fost ofertat de Trabzonspor pentru cifrele sale în Ghencea, nu pentru că la turci ar fi antrenat un fost stelist, cum s-a întâmplat în cazul lui Rădoi sau Dică. Analiza ultimilor 10 căpitani ai Stelei arată doar o dată în plus cât de meritoriu este Bourceanu.

article img

Mirel Radoi, primul căpitan al Stelei în perioada 2002-2009, s-a chinuit ani de zile să prindă un transfer în străinătate, dar n-a reuşit până n-a fost luat de Cosmin Olăroiu la Al Hilal, în Arabia Saudită. Antrenorul român a garantat în 2008 pentru jucătorul care avea deja 27 de ani şi era trecut de prima tinereţe. Fără „Oli", poate Rădoi ar fi jucat şi acum în Ghencea şi n-ar fi avut în conturi câteva milioane de euro.

article img

Nicolae Dică a fost unul dintre principalii „secunzi" ai lui Rădoi şi a purtat banderola ori de câte ori acesta era suspendat sau accidentat. Acest lucru nu i-ar fi adus însă nimic notabil în carieră şi cu siguranţă nu un transfer în străinătate, dacă n-ar fi fost Zenga, care l-a luat la Catania în 2008, când a ajuns antrenor al sicilienilor. Oricum, s-a demonstrat că nu era jucător de Serie A, evoluând în doar trei meciuri pentru Catania şi întorcându-se acasă cu coada între picioare imediat după plecarea lui Zenga de la echipă.

article img

Sorin Paraschiv a fost jucător de grupele Ligii Campionilor şi semifinalist de Cupa UEFA, dar nici asta, nici momentele sporadice când a fost căpitan la Steaua în perioada 1999-2007 nu i-au adus mai mult de un transfer în Serie B, la Rimini.

article img

George Ogăraru, jucător important la Steaua timp de opt ani şi deseori căpitan de echipă, fundaşul a prins un transfer la Ajax, cu ajutorul relaţiilor fraţilor Becali, dar şi-a demonstrat valoarea imediat. Doar 44 de meciuri jucate pentru „lăncieri" în patru sezoane şi banderola n-a ajutat la nimic.

Adrian Neaga a jucat în două perioade la Steaua şi a făcut de câteva ori schimb de fanioane la centrul terenului. Ruşinos însă pentru un căpitan al Stelei, acest lucru nu l-a putut propulsa mai sus de Chunnam Dragons, din China şi Neftchi Baku, din Azerbaidjan.

article img

Sorin Ghionea a fost căpitanul Stelei în primul sezon de după plecarea lui Rădoi în Arabia Saudită, dar acest lucru n-a contat prea mult nici pentru el. S-a transferat la Rostov mai mult datorită CV-ului, dar nu CV-ul joacă şi ruşii s-au prins repede, trimiţând-ul repede împrumut la Oţelul Galaţi şi apoi definitiv înapoi în România, la Poli Timişoara.

article img

Petre Marin, căpitan de conjunctură în 2010, fundaşul n-a reuşit decât un transfer la Unirea Urziceni în acel an. Pe el, banderola l-a dezamăgit cel mai mult şi i-a adus cel mai puţin. E singurul fost căpitan al Stelei care n-a apucat să joace niciodată în străinătate cu toate că a fost de multe ori forţat.

article img

Bănel Nicoliţă a fost căpitan al Stelei în primele patru etape ale sezonului 2010-2011, iar la finalul acelei stagiuni a fost băgat pe gâtul francezilor de la Saint-Etienne de aceiaşi fraţi Becali. 25 de meciuri pentru verzi şi două pentru Nantes, actuala echipă din „Hexagon", în ultimii trei ani, demonstrează din nou că banderola peste tricoul roş-albastru nu garantează nimic.

Cristian Tănase a fost forţat căpitan în sezonul 2010-2011 timp de 15 etape, când s-a încercat împachetarea lui frumos pentru o vânzare în străinătate. Aceasta n-a venit însă, semn poate că respectivii cumpărători nu s-au mai lăsat aşa uşor ademeniţi, dar istoria pare să se repete. „Dodel" e favorit să preia banderola de la Bourceanu, în acest retur de campionat.

Ciprian Tătăruşanu a fost timp de 22 de etape ultimul căpitan al Stelei înainte de Alex Bourceanu şi a primit banderola după aceleaşi consideraţii ca şi Tănase. Gafele portarului l-au deposedat însă de acest statut imediat după ce ochii agenţilor străini s-au întors de la el.