EXCLUSIV Sanda Țăranu, operată de urgență: “Uneori, viața te pune în situații neașteptate”
Săptămâna trecută a suferit prima operaţie din viaţa ei, pentru a i se înlătura câteva pietre de la bilă. În ciuda problemelor de sănătate, Sanda Ţăranu are, la cei 80 de ani ai săi, o vervă şi o poftă de viaţă inimaginabile.
Cea mai cunoscută crainică a Televiziunii Române ne-a deschis uşa casei şi ne-a povestit, pe alocuri cu umor, despre necazurile din ultima vreme.
Click!: Cum vă mai simţiţi? În urmă cu câteva zile aţi suferit o operaţie.
Sanda Ţăranu: Draga mea, iar s-au tulburat apele. Uneori viaţa te pune în situaţii neaşteptate. Acum ceva timp am trecut printr-o viroză pe care am crezut că o pot trata cu medicamentaţie obişnuită. Zilele treceau şi nu se simţea nici o ameliorare. În disperarea mea, am chemat ambulanţa. După ce m-au muştruluit că nu am anunţat din timp, deşi am spus că nu am vrut să deranjez, mi-au scris o reţetă pe care am respectat-o cu sfinţenie.
Şi au trecut problemele?
Două săptămâni eram ceva mai bine, însă mi-am zis să fac o vizită şi la medicul meu de familie, dr Iosif Crintea, medic primar la Centrul Medical sub egida Academiei Române, de pe strada Washington. Ei, aici a început sarabanda! Analize, trimiteri către alţi medici primari, doamnele doctor Anca Condei, Brânduşa Nicolescu, Antonela Ionescu, Adrian Turtureanu, fiecare cu specialitatea lui. Alte reţete, alte recomandări, mai ales că îmi ieşiseră analizele şi nu erau deloc mulţumitoare. La ecografie, altă belea. Te duci să te vindeci de una şi apare alta. La mine era vorba de un organ care nu m-a deranjat niciodată. Dar, în perfidia lui, îşi făcea treaba: aduna pietre!
Glumiţi?
Da, ca să nu cad în depresie! (n.r.: râde) După ce s-au consultat între ele, cu multă grijă şi delicateţe, ca să nu mă sperie, doamnele doctor au ajuns la concluzia că ar trebui să mă opereze, ca nu cumva organul cu pricina să se inflameze şi să îmi producă suferinţe mai mari. Aşa am ajuns la Spitalul Elias, aferent Centrului de diagnostic şi tratament.
Cunoşteaţi pe cineva acolo?
De unde?! Nu aveam decât biletul de trimitere şi numele şefului secţiei de chirurgie a spitalului Elias, profesorul doctor Adrian Miron. Am dat telefon mi-a răspuns chiar domnul profesor şi, în aceeaşi zi, după câteva ore, ne-am întâlnit. Când a deschis mapa cu documentele mele medicale, a găsit şi biletul pe care era scris numele lui. Era vineri şi mi-a spus să revin chiar din prima zi a săptămânii următoare. Era ora 8, lume multă pe toate culoarele. Doamne, câţi au nevoie de îngrijiri medicale! Când domnul profesor Miron a ieşit de la raportul de gardă, toţi s-au bulucit să ajungă la el. La nici două minute a venit lângă mine o doamnă care m-a rugat să o urmez. Mi s-a spus că trebuie să urmez alte proceduri, iar domnul doctor a rămas să vorbească cu fiecare pacient. În decursul zilei, am mai fost condusă către alte investigaţii de un foarte tânăr rezident pe nume Radu, încă student. Din vorbă în vorbă mi-a spus că dacă acum se află la Elias e ca urmare a sacrificiilor făcute de părinţii săi pentru educaţia lui. M-am ataşat şi mai mult de el la auzul acestor cuvinte. În alt cabinet, dl profesor Miron mi-a făcut cunoştinţă cu o doamnă tânără, frumoasă, era medicul anestezist Mădălina Duţu. Am văzut multă organizare, dedicaţie şi pasiune. Nu conteneam să fiu uimită de ce se întâmpla în jurul meu. Aproape că uitasem de operaţie şi de ce urma să vină.
Probabil aveţi un atuu pentru că sunteţi persoană publică.
Îmi pare bine să te contrazic. Personalul de la Elias se comportă la fel cu toată lumea. Eu nu am auzit vociferări, ci vorbe blânde.
