Cum se denunțau vecinii unii pe alții la Securitate:„Aflându-se în casă, cu ușa deschisă, s-a exprimat într-un mod imposibil de reprodus la adresa tov. Ceaușescu“
Unii români pot avea impresia că asemenea povești sunt doar legende urbane, sau exagerări. Însă, documentele de dinainte de Revoluție arată clar că, de fapt, asemenea lucruri chiar se întâmplau. Este vorba despre faptul că unii oameni erau arestați doar pentru că înjurau conducerea partidului în propriile lor case.
Documente făcute publice de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) arată că astfel de povești nu sunt deloc o exagerare. Potrivit informațiilor de la adevarul.ro, în arhive se afla o informare făcută de unii români, după ce și-au auzit vecinii înjurându-i pe Elena și Nicolae Ceaușescu.
„Subsemnații Florica, pensionară, și Nicolae, șofer la PECO, în baza îndatoririlor noastre cetățenești, sîntem nevoiți să vă aducem la cunoștință următoarele: În strada ... locuiește încă din anul 1971 tov. (...) Dan, de profesie barman, care are frecvente ieșiri și atitudini vădit dușmănoase la adresa conducerii de Partid și de Stat.
Dat fiind că în ziua de 20 mai, în jurul orei 17, acesta aflându-se în casă, cu geamurile și ușa deschisă, s-a exprimat într-un mod imposibil de reprodus pe hârtie, cu privire la persoana tov. N. Ceaușescu și Elena Ceaușescu”, scria în documentul făcut public.
Cum se turnau românii înainte de Revoluție
Mai mult decât atât, cei doi doreau ca autoritățile să trimită o persoană care să cerceteze situația. Ei spuneau despre vecinul lor că ar avea „legături dubioase”. Asemenea documente arată că, în perioada de dinainte de Revoluție, nimeni nu putea evita umbra lăsată de Securitate, nici măcar în propriile case.
În plus, autoritățile nu se bazau numai pe informări făcute de populație, ci și pe tehnologie. Astfel, în cele mai mari hoteluri din țară erau instalate dispozitive de ascultare, inclusiv în umbrele și șezlonguri.
Mulți oameni fugeau peste graniță
Desigur, deja știm cu toții că mulți români alegeau să își asume orice risc și să fugă dincolo de granițe. Pe lângă oamenii simpli care plecau din România, s-au numărat și unele persoane importante, cum ar fi Mihai Pacepa, care a fugit în Statele Unite în 1978.
În 1989, la momentul Revoluției, nu mai puțin de 15.312 oameni lucrau pentru Departamentul Securităţii Statului. De asemenea, rețeaua de informatori avea în componență undeva în jur de 400.000 de oameni.
