Actorul din Generația de Aur care a murit cu mare foc. Și-a dorit o altă meserie, iar un eveniment din copilărie l-a traumatizat pe viață
Unul dintre cei mai renumiți actori ai țării noastre, care s-a stins din viață în anul 2017, a trăit toată viața cu un mare regret legat de cariera pe care și-a ales-o.
Povestea lui Ion Besoiu a îndurerat inimile celor care l-au cunoscut și care l-au apreciat. În timpul vieții sale mărturisea faptul că cea mai mare dorință a lui a fost aceea de a deveni marinar, însă destinul l-a purtat pe alte culmi și a ajuns să aibă o carieră strălucitoare în actorie.
Visul năruit al actorului Ion Besoiu
Ion Besoiu s-a născut în 1931, la Sibiu, unde a studiat la Liceul „Gheorghe Lazăr” și Conservatorul de muzică şi artă dramatică „Timotei Popovici”. Dorința sa încă de când era adolescent a fost aceea de a deveni marinar și profesor de limba română.
A ajuns să studieze la Conservator din dorința de a-și îmbunătăți dicția, însă acolo l-a întâlnit pe Radu Stanca, iar viața lui a căpătat un alt sens.
Actorul sibian s-a remarcat datorită rolurilor sale din peste 120 de filme și spectacole. Cu toate că nu a devenit marinar, puțin din visul lui Ion Besoiu s-a materializat în timpul filmărilor pentru „Toate pânzele sus”. Ion Besoiu îl joacă în anul 1977 pe căpitanul Anton Lupan, din „Toate pânzele sus”. Serialul difuzat de TVR a fost de un real succes.
Cum i-a schimbat mama sa perspectiva asupra vieții
În cadrul emisiunii „Dincolo de aparențe”, de la Antena 3, Ion Besoiu mărturisea că mama sa a fost persoana care i-a oferit cele mai mari și mai importante lecții de viață.
Regretatul actor a rememorat un episod extrem de emoționant din copilăria sa:
„Mama era o ființă cu un suflet extraordinar și cu dorință de poezie. Era o femeie care a venit de la țară, a stat la oraș, s-a căsătorit cu tata, care era militar. Citea foarte multă literatură. Îmi aduc aminte că o dată m-am dus cu ea de mână, aveam vreo 11 ani, să vedem o verișoară a mea mai mare care născuse. Am trecut prin spital, pe la obstetrică-ginecologie și pe o ușă scria sala de travaliu. Și-am auzit niște urlete de femeie și-am început să tremur. Și mama s-a oprit cu mine în timpul ușii și m-a ținut vreo 30 de secunde. Eu tremuram. Am plecat, am văzut bebelușul, ne-am întors, era liniște. La ieșire am întrebat-o pe mama de ce m-a ținut acolo, că m-am speriat”, își amintește foarte clar Ion Besoiu. „Pentru că acolo, o femeie făcea un copil. Și tu trebuie să știi de ce trebuie să respecți o femeie”, i-a răspuns mama lui. „Pentru mine, femeia este o divinitate. Ea face oameni. Am respectat-o dintotdeauna”, mărturisea acum ani de zile artistul.
