Cât de mult a traumatizat-o pe Doinița Oancea lipsa tatălui biologic: „Eu răspund foarte agresiv...”
Tot mai multe persoane care au crescut fără ambii părinți realizează că lipsa unuia dintre ei lasă urme adânci în suflet. Nu este de mirare că vedem tot mai multe persoane care apelează la terapie în încercarea de a-și vindeca rănile sufletești. Nici vedetele nu sunt lipsite de astfel de drame. Doinița Oancea face parte din categoria persoanelor publice care au vorbit cu deschidere despre acest subiect sensibil și despre nevoia de a cere ajutorul unui specialist. Artista a mărturisit cât de mult a afectat-o lipsa tatălui biologic.
Cât de mult a traumatizat-o pe Doinița Oancea lipsa tatălui biologic
Doinița Oancea a fost mai sinceră ca niciodată în legătură cu un subiect dur. Artista a crescut fără tatăl biologic, însă l-a avut alături pe tatăl adoptiv. Vedeta a dezvăluit în cadrul podcastului „Ameritat cu Nasrin” că nu și-a cunoscut niciodată tatăl natural, pe care îl știe doar din poze. Mai mult, aceasta îi are chiar și numărul de telefon, însă niciodată nu a lăsat-o inima să îl sune. În schimb, există o vorbă: „părinte este cel care te crește, nu cel care te naște”, motiv pentru care Doinița îl iubește enorm pe tatăl adoptiv. Aceasta l-a cunoscut pe când avea doar 4 anișori, iar bărbatul i-a fost alături toată viața și a iubit-o ca pe propriul copil.
„M-a crescut, mă iubește, mă îngrijește, mă sună să mă întrebe dacă am parcat bine. Pleca mama la lucru și dacă era el acasă, îmi punea mâncarea în farfurie și șervețelul la gât să nu mă murdăresc sau venea să mă ia de la școală, el e tatăl meu. Nu știu dacă puteam să am un tată mai bun. Nu știu dacă cel biologic ar fi fost mai bun decât este tatăl meu care mă crește.”, a spus Doinița despre tatăl vitreg.
Cât despre cel natural, nu știe dacă va putea vreodată să îl ierte. Un pas însă important spre vindecarea acestei răni de abandon a fost momentul în care a început să aprindă și pentru acesta lumânări la biserică. Cert este însă faptul că lipsa prezenței lui a afectat-o profund. Doinița spune că a dobândit o rană de abandon atât de adâncă încât asta i-a afectat relațiile personale. Totul, din frica de a nu fi lăsată. Și-a dat seama de acest lucru după ce a mers la psiholog.
„Pe tatăl meu biologic nu îl cunosc personal, îl cunosc din poze. Am și numărul lui în telefon, dar nu l-am sunat niciodată. Toți oamenii care au trăit fără unul dintre părinți, care au fost abandonați sau care au trecut prin divorțul părinților, au traumă de abandon. Traumă pe care, evident, o am și eu. Mie de mică mama mi-a spus că nu e tata, când a venit tatăl meu vitreg aveam vreo 4 ani. Eu nu mi-am dat seama până foarte târziu cât de tare mă afectează.
Trăiam într-o negare și într-o minciună, iar de când fac terapie am înțeles că eu răspund foarte agresiv la anumite chestii, că este o formă de apărare a mea. Eu am închis 98% dintre relațiile din viața mea care au fost relații de lungă durată, funcționale, cu niște oameni care păreau a fi foarte în regulă. De fapt era o formă de apărare. Nu voiam să ajung mai departe ca nu cumva vreodată să fiu abandonată. Semăn cu tatăl meu mult”, a mai mărturisit Doinița Oancea.
Cât despre relația cu mama ei, Doinița are numai cuvinte de laudă. O iubește foarte mult și mereu și-a exprimat public recunoștința față de ea. Mereu a lăudat-o pentru puterea, frumusețea și bunătatea sa. Regretă însă un singur lucru: faptul că nu i-a ascultat sfatul mamei de a nu mai fi atât de bună cu oamenii.
