Ce mai face Mihai Gruia Sandu, îndrăgitul Arlechino al anilor ’90? Transformarea actorului și cu ce se ocupă acum
În anii ’90, Mihai Gruia Sandu devenea un simbol al copilăriei pentru întreaga generație crescută cu emisiunile TVR. Interpretul carismatic al personajului Arlechino, mereu zglobiu și pus pe șotii, cucerea publicul tânăr printr-un amestec irezistibil de expresivitate, spontaneitate și umor. La peste 30 de ani de la acel vârf de popularitate, actorul continuă să își urmeze parcursul artistic, departe de lumina reflectoarelor, dar cu aceeași devotare pentru scenă.
Deși numele său este adesea asociat exclusiv cu Arlechino, Mihai Gruia Sandu are în spate o carieră mult mai vastă. Este actor, regizor și dramaturg, autor de spectacole montate atât în teatre din România, cât și în mediul academic, unde a creat contexte de experiment artistic și libertate creativă. Cu un spirit liber și nonconformist, a evitat etichetele facile și a căutat permanent să exploreze noi direcții teatrale.
Ce mai face Mihai Gruia Sandu
După perioada de glorie televizată, nu s-a retras din artă, ci și-a orientat energia spre educația artistică, devenind profesor universitar doctor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC). A devenit un mentor influent pentru generații întregi de tineri actori, predând cu un stil unic, profund ancorat în Commedia dell’arte, un gen în care a excelat cu naturalețe și rafinament.
Deși nu mai apare pe micul ecran, Mihai Gruia Sandu este departe de a fi absent din viața artistică. La aproape 70 de ani, continuă să lucreze în teatru, regizând, scriind și, ocazional, urcând pe scenă. Trăiește în continuare din teatru, o artă căreia i-a rămas fidel și pe care o privește ca pe un mod de viață, nu doar o meserie. Lucrează în continuare cu studenți și tineri actori, contribuind activ la dezvoltarea teatrului contemporan românesc.
Născut pe 12 noiembrie 1956, în București, Mihai Gruia Sandu a copilărit în cartierul Mandravela, din Apărătorii Patriei, o zonă cu o atmosferă aproape arhaică, unde copilăria se desfășura într-un ritm tihnit și cu un farmec aparte. Este posibil ca exact acel univers al copilăriei, cu ritmul său liniștit și valorile sale simple, să fi influențat modul în care actorul a știut, mai târziu, să se conecteze atât de firesc cu publicul tânăr.
