Arlechino, despre viitorul tinerilor actori: «Nu se duc nicăieri. Sub 10% vor face această meserie»
Pentru generaţiile care au copilărit în anii ’90, încă este Arlechino. Iar vocea sa este una dintre cele mai îndrăgite dintre cele folosite de „Teleenciclopedia”. Mihai Gruia Sandu (65 de ani) este însă un foarte iubit profesor de Commedia dell Arte şi de Tehnica Clovnului de Teatru.
Arlechino, rolul care l-a consacrat pe actorul Mihai Gruia!
Artistul oferă rar interviuri şi ne-a făcut o mare bucurie să dezvăluie, în exclusivitate pentru Click!, evenimente importante din viaţa sa şi credinţele puternice care-l preocupă.
Citește și: FOTO EXCLUSIV Cât de schimbat e Arlechino la 65 de ani! Cum l-am surprins pe celebrul actor
- Click: Ce faceţi, cum vă simţiţi?
Mihai Gruia Sandu: Mă simt bine şi fac ceea ce ştiu să fac. Adică la şcoală predau, pe scenă joc, acasă mai scriu şi mai citesc. Şi, din când în când, mai acordez chitara sau banjo-ul şi mai studiez câte un cântec, alteori mai lucrez câte ceva manual, din lemn, sfori şi sârmă...
- Aţi studiat asta în şcoală?
Nu, am studiat la Tonitza: pictură, sculptură, desen. Nu exista liceu de dramaturgie pe vremea aceea.
- Aşadar aţi făcut Artele Plastice în liceu... Şi pasiunea pentru Actorie cum aţi descoperit-o?
Pasiunea pentru actorie m-a descoperit ea pe mine. M-a posedat de când eram mic, de pe la vârsta de 3-4 ani. Nici nu mi-am imaginat vreodată că aş putea fi altceva.
Iată și: Ce fată frumoasă are Arlechino!
- A fost chemare...
Nu mi-a dat altă şansă. Mă uitam în nişte horoscopuri şi vedeam acolo că eu trebuie să mă fac preot, avocat sau actor. Deci cineva care vorbeşte mult.
- Toate cele trei meserii fiind în slujba oamenilor, cu abordări diferite.
Da, nu m-am gândit să fiu militar, că ei nu sunt întotdeauna în slujba oamenilor...
Mai vezi și: Amintirile lui Arlechino. Actorul Mihai Gruia Sandu a povestit amănunte din copilăria lui
«N-am fost foarte silitor ca elev»
- Şi astăzi sunteţi unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori la aceeaşi şcoală pe care aţi absolvit-o... Ce v-a atras mai mult? Cariera de actor sau cea de profesor?
Eu m-am simţit bine în ambele. Eu m-am dus acolo unde era nevoie de mine şi am făcut ce trebuia, cât am putut eu. Nu m-am lăsat influenţat de nici o metodă, nici de cea oficială sovietică a lui Stanislavski.
De aia am fost cumva aparte faţă de toţi colegii mei. Iar pe scenă mi-am făcut treaba cât am putut de bine, chiar şi când mi s-au oferit roluri minuscule. În Bulandra, la începutul carierei, făcusem nouă înlocuiri. Eram un fel de Jolly Joker. Nu m-am băgat nici în găşti, nici în politică.
- De cât timp predaţi?
Din ’88. Eu consideram la început că e o prostie ce fac. Mă chemase doamna Sanda Manu să-i fiu asistent. Am lucrat foarte bine, dar nu mi s-a părut că pentru asta m-am născut eu. La sfârşitul anului 1990, m-a sunat Colceag să mă întrebe dacă vreau să vin înapoi la şcoală (…) şi aşa am ajuns să predau modulul de Commedia dell’Arte.
- Dar până să predaţi, cum eraţi ca elev?
Făceam tot felul de trăsnăi, eram într-un grup mai aparte, al celor care dădeau la teatru. Dar asta nu însemna că eram popular. N-am fost foarte silitor, deşi eram copil al unor cadre didactice.
Sora mea tocea şi avea premiul I. Am luat şi eu premiul I de două ori în 12 ani de şcoală, dar în ultimul an de liceu cu greu am trecut la Fizică. Aveam şi un profesor foarte pedant şi nu mă atrăgea deloc materia aia.
Mihai Gruia: «Publicul român e foarte răsfăţat»
- Aţi fost Arlechino... Ştiu că şi astăzi mai daţi autografe pentru acest rol... Mai e de succes acest gen, Commedia dell Arte la public?
Publicul român, spre deosebire de publicul din alte ţări, este foarte răsfăţat. Oamenii de aici nici nu-şi dau seama de ce teatru de bună calitate e, li se pare ceva normal, sunt foarte răsfăţaţi. Dar dacă mergem pe la vecini, păi am ieşi din sală, la cât de false sunt lucrurile acolo. Românii s-au obişnuit să fie spectacole bune, şi dacă sunt şi gratis, e perfect.
- Nu sunt recunoscători...
Intră în categoria de „misecuvenism”. Li se cuvine. Teatrul trebuie să fie foarte bun şi foarte ieftin.
- Dacă ar fi să numiţi ceva ce consideraţi că lipseşte în mare parte tinerilor studenţi la Actorie, care ar fi acel lucru?
Dorinţa de a învăţa.
- Mulţi care consideră că le ştiu pe toate?
Majoritatea, pentru că nivelul de aşteptare nu este creat de o şcoală sau de nişte realităţi obiective. Copiii ăştia văd filme americane şi au senzaţia că ce fac acei actori este foarte simplu şi că pot şi ei.
- Astăzi sunt foarte mulţi absolvenţi de Actorie în România. Unde se duc aceşti studenţi care termină?
Nu se duc nicăieri. Sub 10% vor face această meserie. Cauzele sunt multiple. Prima e că nu au unde să joace, deşi au apărut tot felul de pivniţe, beciuri, hale... cauza numărul doi este că, cu cât sunt mai mulţi, cu atât sunt mai prost pregătiţi.
Mihai Gruia este de 15 ani e vocea de la «Teleenciclopedia»
Mihai Gruia Sandu este, din 2007, vocea de la Teleenciclopedia. Artistul a povestit, în exclusivitate pentru Click!, cum a ajuns să lucreze pentru cel mai longeviv program tv, lansat în 1965 de Octavian Paler pentru Televiziunea Română. „Am început la un moment dat să vorbesc mult și am aflat într-o zi că sunt una dintre cele cinci voci masculine pe lista acelei emisiuni, în urma unei catalogări.
După ce am stat în aceeași cabină 16 ani cu Moțu Pittiș, mi-a fost ciudat să aflu că urma să-i iau locul. Cornelia Rădulescu mă chemase, când a murit Moțu. A fost prin 2007. Am fost bun prieten cu el.
A fost un om cult, un suflet mare, un revoltat fără cauză. Făcea multe exerciții de dicție, datorită unor probleme la gură. Uneori făcea în fiecare zi. Cred că de acolo îi și venea vocea aceea extraordinară”, își amintește Gruia.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
