Dragă Anca Ţurcaşiu,

Anca Ţurcaşiu

Nu-mi vine să cred că azi faci 40 de ani. Ca ieri erai vedeta TVR-ului; te exploatau ăia în draci, îţi foloseau talentul şi frumuseţea.

Odată, te-am şi supărat criticându-te pentru faptul că te lăsai crunt exploatată. Azi cred că îmi dai dreptate. Calităţile tale au fost remarcate şi de frumosul Eugen Mihăescu de la Kripton, dar şi de Gigi Gheorghiu.

La logodna ta cu el, de la mare - naş Miron Cozma - am fost şi eu. Am şi acuma pozele, cu maşini de epocă, cu nebunul ăla de Ţae Constantinescu, venit la biserică în ştrampi trei sferturi, ca balerinii, de ziceai că-i un Iisus răstignit supraelastic.

Mă uimeşte faptul că arăţi acum, ca şi atunci. Am aflat de ce. Tu ai avut mereu, un ce atipic, al tău; ai fugit de locurile comune. Ba, cu toată carisma ta letală, aveai mereu în priviri ceva care (s)pune stop; limita, să zicem, vreo tentativă de apropiere sufletească de tine.

Asemenea fiinţe, cvasiglaciale, ascund mereu un o taină deloc lubrică, ci mistică. Misterul tău: eşti vegetariană.

Trebuie o voinţă fabuloasă pentru asta. Tu nu eşti Taur, Anca, e o eroare! Vasile Şeicaru a mai încercat vegetalele.

Dar priveşte, draga mea, la femeile de vârsta ta, măritate, cu copii, care s-au lăsat dominate de senzualisme, nesăţioase, de pofteli gastronomice şi ajunse nişte balabuste.

Cred că asta, exerciţiul de voinţă, de refuz, ţi-a dat tăria să-ţi salvezi, căsnicia. „Era să divorţăm de două ori până acum, dar tot eu am fost cea care a cedat", ai declarat.

Fericită sau nu, cu jug de flori sau bronz, tot jug e, corvoadă se numeşte. A suporta o căsnicie lungă e, până la urmă, un act de voinţă acerbă.

Ţi-o spune un vechi însurăţel, vegetariana neichii...

George Stanca

Mâine, despre Aurelian Temişan