Dragă Anca Ţurcaşiu,
Ori, în cazuri feminine să-şi schimbe vitezele la motoraşul vibratorului. E treaba lor. Tu, femeia frumoasă, deloc ostentativă nici ca femeie, nici ca "vampă" - oricum, ultima ipostază nu te prinde, nu-ţi şade bine genul - ai decis să pozezi, desnudă!
Sunt sigur că nu ai vrut să faci asta pentru bani, nici pentru glorie, publicitate. Cred că amândouă produsele nu-ţi lipsesc.
Har, Domnului! Dar, în lumea asta de cururi umflate, ţâţe siliconate, buze vaginate, vaginuri botoxate, or invers, tu, o vegetariană convinsă, tu, o femeie echilibrată până în preajma calculului, a cinismului - deşi eşti, presupun, cinică întâi cu tine însăţi, cu corpul tău - tu, figura ascetică a femeii frumoase şi sexoase (ce paradox: „ascetic-sexos!") fără a fi provocatoare, îmi laşi impresia că ai făcut gestul dintr-o singură raţiune: să arăţi vampelor astea astringente, aseptice, asexuate în realitate, de-a dreptul chimice, încă de un chimism elaborat, greţos mirositor ca fumul de plastic ars, să le dovedeşti clar şi indubitabil, irefutabil şi irevocabil, cât de autentică e frumuseţea ta naturală.
Sau cât de naturală e frumuseţea ta autentică. La 40 de ani. Nimeni n-o să exclame privindu-ţi nudul, „ce bună e!", ci doar „ce frumoasă!" Nu ştiu, dar eventuala jenă a goliciunii, la tine - naturalo! - poate privită cu deferenţa şi extazul estetic, nu lubric, animalic - bine, dar nici pios - egal ca valoare senzitivă cu sentimentul cu care priveşti o icoană în care Preasfânta Fecioară Maria dă ţâţă lui Hristos Pruncul. O icoană mireană. Amin!
George Stanca