Dragă ”Cerbule de Aur”,
Te știu din prima tinerețe. Taman boboceam, oscilam între o carieră de inginer - student fiind la Construcții - și journalist, spre care mă trăgea ața. Am urmărit toate edițiile din primul set. Erai pe vremurile acelea tulburi ideologice o fereastră spre Lumină, spre Libertate, căci printre noile vedete ale muzicii ușoare (pop) rocker-ul din mine mai vedea și scăpările de rigoare.
Adică “băieții de acolo” cu plete, evocând și invocând un alt gen spre care eram atras. Pot spune chiar că, post-factum, mi-ai oferit, cu ocazia unor concerte la București, anumite prietenii trecătoare și chiar interviuri. Îmi amintesc de frumoasa, grațioasa și populara Francine din Belgia .....și chiar de lungi conversații în franceză cu evreul ceh-slovac Josef Laufer, Cerbul de Argint. Acesta din urmă, libertin, degajat, cu spirit rock, culmea m-a fascinat și uimit cu poveștile-i fabuloase pentru tânărul izolat în comunism care eram. Îmi spunea că la Paris face parte din anturajul marii vedete a ”erei noastre”, Brigite Bardot, și, spre surprinderea mea, aflat la vremea când eu eram absorbit de acest mit sexual, el o detesta. O numea gâsculiță posedată de o manie-clișeu: aceea de a bate din picior și a-și da ochii peste cap concomitent. ”George, când o vezi de aproape nu-ți mai dă fiori sexuali - îți vine să-i dai palme!”
Reproduc asta în glumă, ca o contribuție la istoria ta, Cerbule ! Căci tu ai fost o fereastă scurt deschisă spre Lume. Care părea să aerisească un popor de 23 de milioane. Părea, căci eu cred că era doar un gest de snobism comunistoid. Da, până la urmă băieții s-au prins, te-au suprimat, te-au sugrumat. Erai totuși în categoria nu comunistoidă, ci unul de tip clasic. Model Sanremo.
Bravo celor care s-au zbătut să te resusciteze! Și, nu o dată, de mai multe ori. O remaiere sub diferite regimuri politice. Așa că, referitor la istoria ta, aș spune că împlinești acum, pe lângă muzică, artă, frumusețe, și 50 de ani de lupte ideologice. Căci, să fii sigur, politrucii nu te vor neglija nici azi.
Apropo, la o ediție a ta, de după revoluție, când a venit Jerry Lee Lewis, i-am spus la conferința de presă că în copilăria mea comuniștii și ai lor (ce să înțeleagă el?!) interziseseră și chiar batjocoreau, satirizau rockul său. “Fuck your Government!!!“ a fost răspunsul spontan al Starului American.
Dragă Cerbule, te rog pe tine, deci să fii cât poți de apolitic, fără instrucțiuni de la ” Government” și pur ca aurul…Sau așa cum e aerul înălțimilor pe care toți cerbii, mai puțin cei de la zoo, îl respiră. Să redevii ce ai fost și mai mult decât atât. Nici nu-ți dai tu seama - și, aici mă refer la vașnicii truditori și vechi, și noi ai TVR (pupa-i-aș pe suflet), care te vor construi, lustrui, cosmetiza, netezi, bibili și meremetisi în toate aceste zile frumoase!
Succes și viață lungă, Cerbule, reînviat a câta oară?!
