Dragă Horaţiu Mălăele,
Deşi erai figurant de grup, deci un „NăuNeim", prin ţinuta ta - aveai nişte ochelari mari, perfect rotunzi, de-ţi cădeau ochii prin ei, ţinuţi pe jumătea de jos a nasului, un fular lung, aruncat peste gât, cu un arc generos de cerc -, prin comportament - te tot agitai încercând să spui ceva; te cocoţai pe un scaun, ridicai mâna, fără vorbe - atrăgeai atenţia publicului. Deşi în piesă nu te băga nimeni în seamă.
Când cineva rostea vorbele-cheie, tu săreai : "asta am vrut să spun şi eu!"; luai aplauze la nebunie. L-am întrebat pe Pittiş, dacă nu îl deranja ca un figurant, un mucos, să ia din aplauzele lui.
Nu. Căci, ştia el bine, ceea ce intuiam eu şi bănuiau spectatorii : că vei fi un mare, uriaş actor! Ai mai crescut. Te-am văzut cu Anda Călugăreanu într-o piesă de doi, despre alienare; te-am văzut în filme, în piesa "Familia Toth" de un tragicomic rar, magistral, dar, te-am văzut în "Unchiul Vania", şi de atunci am devenit dependent de spectacolele tale.
Cu tine, de tine. La care acced cu greu. Ţi-am văzut mai multe show-uri tv, consacrate ţie, unde (te) jucai, recitai. Mă oftic că nu reciţi şi din poezia mea.
Eşti un tip energetic, isteric, neliniştit, comic. Poţi fi şi tragic, dar dintr-o inconştienţă bine jucată, eşti aerianul, tristul metafizic cehovian, poetul perdant, absenteistul, zăpăcitul, împrăştiatul, suferindul în secret de un amor mistuitor, vicleanul goldonian, Păcală.
Nu mai ştiu ce registru ţi se potriveşte. Eşti Rică Venturiano în vizinea dnei Stanca, unde nu mai ştiu eu ce n-a plăcut rigorilor mele de tinereţe fiţoasă; eşti, eşti,... viu, oltene, dai năvală, joci, desenezi, regizezi (Revizorul!), caricaturizezi, am un portret făcut de tine; te pricepi la fotbal, ai rude pe-acolo, le ştii pe toate, universalule; umbli, lumea te adoră; când ai fost la Paris mi-ai povestit,mai demult, au venit români să semnezi pentru reîntoarcerea Regelui în ţară; şi cum te ştiam iliist , te-am întrebat "ai semnat?", „da, dragă, cu numele meu: Gigi Mihăiţă!" Te ţii numai de poante, "te" râzi, ai ludicul în sânge, oltene!, ai energii să dai şi altora.
Dar, tinere, mata când mai eşti matale? Nu populezi tabloidele. Vrei să-mi răspunzi, dă-mi pe sms. Ştiu că eşti ocupat: Trăieşti...
George Stanca
