Dragă Ioan Bocşa
Așa-i că nu doare că ai făcut ieri, pe 13 decembrie vărsta de 70 de ani? Sau te doare la fel de tare ca atunci când atingi 20? Ce doare, totuși - ți-o spune Stanca pățitul - e doar sufletul.
Aici, la capitolul ”vârste - evaluări calitative”, sunt două categorii de oameni. Unii care se bucură că au ”ajuns” la 70 de ani; fac paranghelii festive, sărbători. Cum este exemplul tău - ieri te-ai lăsat sărbătorit la Opera din Cluj - nu e rău... Și, știi de ce o spun? Fiindcă am observat recent de când cu ploaia asta de decese, că românul, televiziunile lui, media lui își amintesc de valoarea artistului abia atunci când are parte de funeralii. Mamă, ce discursuri! Mamă, ce lacrimi! Mamă, ce exagerări! Mamă, ce bombasticisme! Mamă, ce exagerări postum-lacrimogene, de ai zice că mor numai supergenii! Și, toate pe tradiția ancestrală latină, adică romană, care spune că ”despre morți numai de bine”...
De aceea, dragă prietene, ajuns acum la jumatea vieții - ca și mine, ca să nu fii singur... - se cade să-ți aduc un laudatio și să-ți spun, dacă mai e nevoie, că ești un artist, cu toate calitățile - voce, dirijat, patriotism, muzică, doctorat în folclor - uriaș. Artist - fanion al poporului român. Simbol. Că, ești un depozitar al unui patrimoniu ardelenesc fabulos. Că, nu ești numai un cântăreț, ci un Artist de conștiință românească. Un mit. Alături de Mitru Fărcaș, Gheorghe Zamfir. Cărora le-am dorit să facă un grup ”Trei crai de la Răsărit” care să colinde cu Steaua toată lumea... Alături Vicoveanca și muntenii Dolănescu, Irina, Benone, Sărăroiu, Fănică Luca.
Dar, oricum, tu ai grupul tău de amici fideli, artiști uluitori ca ”Babu” - Sergiu Cipariu poli-instrumentistul și recitatorul de geniu... Ai grupul tău folcloric tânăr, valorificat vizual și muzical cu dansuri, costume, datini, obiceiuri. Sigur că lumea te știe mai puțin polivalent de cum am spus eu aci. Dar, fie numai ca solist, fie redus la un singur... hai, două cântece legate de două fete Ana și Maria, și este de ajuns să te socotești printre Marii folclorului românesc. Că, de aia te-am întâlnit ba la Cardiff - iată ieri de ziua ta, fură 20 de ani... - și, apoi la Detroit, fiindcă ești iubit pretutindeni...
Mai sunt și alții care ajunși la o vârstă mare înjură și nu se bucură... fiindcă au îmbătrânit... Iată, nea Fane, Fănuș Neagu ne zicea că atunci când l-a felicitat pe Gherase Dendrino la 70 de ani, exclamând de conveniență ”ce vârstă frumoasă aveți, Maestre”, răspunsul compozitorului fu ”știi tu, ce urâtă-i bătrânețea?”
Dar noi suntem optimiști, Puiule! Iar tu ai șansa ca prin valoarea și mesajul cântecelor tale să fii etern! Fie-ți vârstele ca lumina!
