Dragă Oana Bercaru,
Când te-am zărit prima oară în revista aceea, pe care acu 30 de ani când o vedeam o devoram cu foame proletară, ai trezit, pe lângă extazele estetice, uitate nostalgii sexuale, iepuraşul meu.
Ai populat vise erotice, până atunci coşmaruri. Cu ei, cei mai frumoşi sâni din România! Două rodii, două turturele, două corniţe de ieduţ.
În intimitatea lor virtuală cu ei, mulţi i-or fi răsfăţat numindu-i "sânii mei mioritici". Şi, i-au pus alături de tot ce mişcă-n ţara asta.
Şi, e al nostru: câmpiile vaste cu grâne, podişurile cu meri, viţă de vie şi stejari seculari, munţii golaşi cu crestele-n vânt, cu brazii, caprele negre şi mioarele.
Sânii tăi de plai cu boi, vorba poetului, erau în viziuni masculine un bun naţional, (nu "al întregului popor", dă-l la naiba de comunism idiot!); erau un brend naţional.
Sânii Oanei cei mai frumoşi din România! Şi acum, aflu că ei, cei doi brebenei, sânii brend-naţional, au ajuns pe mâna (scuză-mi expresia vulgară), proprietatea, ...la cheremul, ...nici nu ştiu cum să mă exprim,... la voia, unui străin de neam şi ţară.
Un iranian. Ochiul meu plânge Oana, inima mi se frânge, sunt plin de indignare, şi-mi amintesc, cu obidă, cum bogăţiile patriei intră pe mâna străinilor.
Oana redă-ne, bunul naţional: minunaţii tăi sâni româneşti! Căci toată natura va să revină; mierla va mângâia cu zborul ei jos curbele generoase ale câmpiei; ciocârlia va cânta iar; românul nu va mai fura, guvernul, politicienii, doctorii, dascălii...
Lapte şi miere prin albiile râurilor strămoşeşti, când sânii tăi mioritici vor reveni în patrie!
George Stanca
Mâine, despre Axinte
Mai citeşte:Dragă Gheorghe Dinică...Dragă Ilie Năstase...Dragă Teo...
