Drama neștiută a actorului român genial de comedie care a copilărit în sărăcie: „În clasa a V‑a un profesor mi‑a spus clar: Tu eşti un geniu!”
Horațiu Mălăele, unul dintre cei mai iubiți și apreciați actori de comedie din România, este un exemplu rar de talent înnăscut și voință de fier. Cunoscut pentru umorul său rafinat, ironia fină și capacitatea de a da viață celor mai diverse personaje, puțini cunosc însă cât de grea a fost drumul său până la succes.
Născut în Târgu Jiu, într-o familie modestă, și crescut într-un cartier sărac, Mălăele a învins nu doar lipsurile materiale, ci și neîncrederea celor din jur.
În tinerețe, a fost refuzat la admiterea la facultate, dar acest eșec nu l-a doborât, ci l-a motivat să muncească și mai mult. Astăzi, este considerat un maestru al scenei românești, atât ca actor, cât și ca regizor și caricaturist.
O copilărie în mijlocul greutăților
Copilăria lui Horațiu Mălăele a fost una dureroasă, marcată de lipsuri și sacrificii. A trăit în perioada de început a regimului comunist, când confiscarea averilor și lupta de clasă afectau profund viețile oamenilor simpli. Mălăele povestește cu o sinceritate emoționantă despre această perioadă, potrivit Viva.
„Copilăria noastră a locuit într-o cruntă sărăcie… comuniștii nu s-au sfiit să le ia casele, vitele și tot ce aveau. (…) celălalt, din partea mamei, mergea pe jos 11 kilometri în fiecare zi… paznic de noapte la un garaj.”
Este imaginea unei generații crescute cu lipsuri, dar și cu valori puternice, care s-au dovedit mai târziu esențiale în formarea unui artist autentic. În ciuda greutăților, actorul nu și-a pierdut niciodată umanitatea și credința că, prin muncă și perseverență, poate ajunge acolo unde își dorește.
Darul care te pregătește
Pentru Mălăele, copilăria, deși plină de lipsuri, a fost o perioadă fundamentală în definirea caracterului său. El nu o vede ca pe o rană, ci ca pe o etapă necesară, chiar prețioasă:
„Copilăria e cadoul pe care ni‑l face viaţa pentru ce vom avea de îndurat.”
Sărăcia și greutățile nu l-au înăsprit, ci l-au sensibilizat, l-au făcut atent la oameni, la nuanțe, la durerea și frumusețea vieții. Tocmai această sensibilitate îl face atât de autentic în rolurile sale și atât de iubit de public.
Chiar și în cele mai grele condiții, Mălăele reușește să extragă momente de frumusețe, de emoție pură. Vorbește cu nostalgie despre clipele magice ale Crăciunului, despre tatăl său care încerca să păstreze viu spiritul sărbătorii:
„Povestea trebuie spusă dintr-un abur al unei copilării extrem de ciudate și tot atât de frumoase… copilăria e segmentul cel mai spectaculos (…) Mi‑l aduc aminte pe tată, care încerca să ne distragă atenţia de la brad… Mi‑l aduc aminte pe tata… că Moş Crăciun e tata!”
Descoperirea talentului și drumul spre artă
În ciuda greutăților, destinul lui Horațiu Mălăele a fost influențat decisiv de câțiva oameni care i-au văzut potențialul. Încă din clasele primare, un profesor a văzut în el un copil special, care merită o șansă:
„În clasa I… am luat premiul II. Atunci m‑am izbit cu toată puterea de un om, zâna sufletului meu, Nicu Gherghe… atunci m‑am apucat de treabă.”
Un alt moment decisiv a fost când un profesor de desen i-a recunoscut valoarea cu o frază care i-a rămas întipărită în minte:
„În clasa a V‑a… un profesor… mi‑a spus clar: ‘Tu eşti un geniu!’”
Reziliență, muncă și succes
Deși în tinerețe a fost respins la facultate, Horațiu Mălăele nu a renunțat. Și-a urmat visul cu o ambiție tăcută, dar neclintită. A devenit actor, regizor, scriitor și caricaturist – un artist complet.
A desenat peste 3.000 de caricaturi, a regizat spectacole și filme premiate, și-a pus amprenta asupra teatrului românesc. A fost distins cu numeroase premii și a câștigat inimile publicului printr-un stil inconfundabil – amestec de inteligență, absurd, ironie și profunzime.
Despre viață și moarte, despre drumul fiecăruia, Horațiu Mălăele are o reflecție cuprinzătoare și poetică:
„Viaţa e ca o masă la restaurant: copilăria – din partea casei, maturitatea – felul de bază, bătrâneţea – desertul, moartea – nota de plată.”
