George Arion: „Am predat unui producător de filme un scenariu care are la bază Atac în bibliotecă, al III-lea”
Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la lansarea romanului polițist „Atac în bibliotecă", iar autorul volumului, George Arion (77 de ani), a acordat un interviu, în exclusivitate pentru Click!. Scriitorul ne-a vorbit despre romanul său, dar și despre viitoarele proiecte.
Click!: Se împlinesc 40 de ani de la lansarea primului dumneavoastră roman polițist, „Atac în bibliotecă". Ce ați simțit la apariția primului volum care vă poartă semnătura?
George Arion: Aveam mai mult de treizeci de ani, citisem sute de romane polițiste – posedam întreaga colecție „Enigma" a Editurii Univers, de pildă, precum și numeroase volume din „Série noir" – nici acum nu știu cum miroase parfumul Balafre, de la Lancôme, a cărui reclamă o descopeream pe coperta a patra a fiecărei apariții din serie. Desigur, printre lecturile mele figurau și câteva cărți ale unor reprezentanți ai genului de la noi. Aproape nici una nu mi se păruse pasionantă. Nici una nu se ridica la înălțimea unor realizări datorate lui Chase, Hammett, Cheney, Boileau-Narcejac, Japrisot și, mai ales, lui Chandler. Cele mai multe mi se păreau false, cu anchetatori de o convenționalitate revoltătoare, părând a fi scrise numai pentru a demonstra ce bravă și perspicace e miliția pusă în slujba poporului. Unii au spus că, scriind „Atac în bibliotecă”, am vrut să fac o demonstrație de forță care să lovească în astfel de creații mediocre. N-a fost nici o clipă intenția mea. După ce îmi apăruseră volume de versuri, de interviuri, un eseu despre Alexandru Philippide, pur și simplu am simțit nevoia să-mi încerc puterile în spațiul prozei. Mi s-a părut că policier-ul îmi vine ca o mănușă. Mai ales că îmi făcusem mâna oferind versiuni în limba română ale unor romane semnate de Steemann, Raf Vallet, John Lewis Carlino și alții.
Cum s-a primit prima apariție a cărții...?
Romanul a apărut într-o înfățișare grafică insipidă, într-un tiraj de 50 000 de exemplare. Când s-a pus în vânzare, umblam prin librării și-i vedeam pe cititori aruncând priviri indiferente spre coperta dizgrațioasă. Eram neîncredere! Și totuși, în mai puțin de o lună, tirajul s-a epuizat. Cum s-au informat cumpărătorii despre ce ascund acele coperte neatractive, n-am să știu niciodată. Un alt lucru care mă bucură este că romanul rezistă timpului: se află permanent în topul vânzărilor editurii și îi convinge în continuare pe cititori să i se alăture lui Andrei Mladin în aventurile sale de pe parcursul întregii serii.
Am auzit că la Bookfest se va lansa o ediție aniversară a acestei cărți – ne puteți spune mai multe despre asta?
Da, colegii mei de la Crime Scene Press au avut inspirația și generozitatea de a-mi propune apariția unei ediții aniversare a Atacului în bibliotecă. Am siguranța că se va prezenta în haine de sărbătoare – cartonată, cu o literă de tipar frumoasă, cu o prefață scrisă de doamna Daniela Zeca-Buzura, cu opinii ale unor critici literari la sfârșit și, tot la final, cu un cuvânt al autorului.
Pe lângă rolul de scriitor, sunteți și fondator al editurii Crime Scene Press, specializată pe literatură de tip policier. Când ați pus bazele editurii și care sunt cei mai proeminenți autori publicați la CSP?
Rolul principal în fondarea acestei edituri îi revine lui Alexandru Arion, inspiratul și entuziastul ei director. Alături de el, din 2014 și până acum, am convins cititorii că editura aceasta e o veritabilă casă a romanului polițist. Sub egida Crime Scene Press au apărut numeroase cărți semnate de maeștri ai literaturii polițiste din multe părți ale lumii: Jean-Christophe Grangé, Richard Osman, James Kestrel, Sandrone Dazieri, Ann Cleeves, Karin Fossum, Ragnar Jónasson, Marek Krajewski, S.A. Cosby, Boileau-Narcejac, Sebastien Japrisot, Stelian Țurlea, Caius Dobrescu...
Cu ce noutăți vine Crime Scene Press la Bookfest?
Cititorii vor putea descoperi la Bookfest șase titluri publicate special cu această ocazie: Lacrimi care ard, de S.A. Cosby, Întuneric fără sfârșit, de William McIlvanney și Ian Rankin, O casă mortală, de Anders de la Motte și Måns Nilsson, Vânătorul de fluturi, de Ann Cleeves, Dincolo de ură, de Barbara Abel, Cea care șoptește, de Karin Fossum.
De-a lungul timpului ați intervievat, în calitate de jurnalist, o mulțime de personalități marcante ale culturii românești – peste 300!: Zoe Dumitrescu Bușulenga, Horia Lovinescu, Constantin Noica, Amza Pellea, Octavian Paler, Radu Cosașu, Liviu Ciulei, Sergiu Celibidache, Marin Preda, Marin Sorescu, Radu Beligan etc. Povestiți-ne o întâlnire care v-a marcat în mod deosebit.
Fiecare dialog pe care l-am purtat m-a marcat, fiindcă am descoperit, cu ajutorul întrebărilor mele, oameni cu destine ieșite din comun, de la care aveam ce învăța. Uneori, răspunsurile lor au fost răscolitoare. De pildă, l-am întrebat pe distinsul cărturar Șerban Cioculescu dacă nu se simte singur după ce Tudor Arghezi, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, marii lui prieteni, au părăsit această lume. Mi-a răspuns: „Dacă n-ar fi biblioteca, viața de familie, m-aș simți singur. Prieteniile nu se mai fac la bătrânețe. Dar nu vreau ca existența mea să se prelungească prea mult. Și, mai ales, nu vreau ca în timpul pe care îl mai am de trăit să cunosc bolile și alte greutăți inerente vârstei. Mi-a rămas o singură speranță: subitul.” Tulburător, nu-i așa?
Ce sfat aveți pentru cine ar vrea să devină scriitor?
Înainte de a se apuca să scrie, să citească o mulțime de cărți. Iar dacă a ajuns scriitor, să citească în continuare.
De ce ar trebui să citim? Dumneavoastră de ce citiți?
Orice carte pe care o parcurgi e ca și cum ai deschide o fereastră care îți îngăduie accesul într-un alt univers. Eu tocmai de asta citesc – din dorința de a pătrunde în spații care merită să fie explorate, fiindu-mi necunoscute. Așadar, cred că un motiv pentru care merită și trebuie să citim este acela de a afla ce e dincolo de lumea care ne înconjoară.
Apropo de citit, lecturați și autoare (femei) care scriu literatură de tip thriller/detectiv? Vă place, spre exemplu, Rodica Ojog-Brașoveanu? Ce alte autoare ați mai citit și ne recomandați?
N-am nici o prejudecată, cărți valoroase scriu și bărbații, și femeile. De aceea, citesc cu plăcere cărți polițiste semnate de autoare ca Agatha Christie, Dorothy L. Sayers, Donna Leon, Patricia Highsmith, Mary Higgins Clark, Patricia Cornwall, Robert Galbraith (pseudonimul creatoarei lui Harry Potter)... Să amintim și câteva autoare care au apărut la Crime Scene Press: Ann Cleeves, Lynda La Plante, Fred Vargas. Interesantă este și românca Oana Stoica-Mujea. Cât despre Rodica Ojog-Brașoveanu, ea va rămâne în istoria romanului polițist românesc.
Povestiți-ne despre cel mai recent roman care vă poartă semnătura.
„Mâna care închide ochii” este un roman scris în timpul pandemiei care ne-a răscolit viețile și are o acțiune care se desfășoară în acea perioadă. Protagonist este tot Andrei Mladin, cel din Atac în bibliotecă și alte scrieri ale mele. El e implicat într-o investigație de proporții pentru a elucida o serie de crime comise în anii '50. În același timp, scrie un roman de spionaj în care la final se descoperă cum s-a declanșat pandemia și care a fost scopul său.
Aveți un nou roman în lucru?
Am câteva idei, dar acum sunt absorbit de un alt proiect. Am predat unui producător de filme un scenariu care are la bază Atac în bibliotecă. Va fi un al treilea film care se va realiza după acest roman. Mie mi se pare incredibil! O carte pe care am scris-o mai mult în joacă, mai mult pentru plăcerea mea, cunoaște un destin fabulos.
Personajul creat de dvs., Andrei Mladin, este foarte iubit de către cititori. Ce credeți că l-a făcut atât de popular?
E greu de dat un răspuns exact. Andrei Mladin este un tânăr obișnuit, pus în situații neobișnuite. Le face față cu îndrăzneală și umor, fără a se descuraja vreodată. Probabil că mulți și-ar dori să-i semene.
Este cumva Andrei Mladin un alter ego al dvs.?
Cine mă cunoaște și a citit și cartea vă poate răspunde. Câteodată, când mă gândesc la el, îmi place să mi-l închipui ca pe un biruitor, prin verva sa iscoditoare, prin râsul său contagios, prin dorința lui de a se opune oricui atentează la armonia lumii, visând, la fel ca Don Quijote, în pacea bibliotecii sale, la noi aventuri.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
