Laura Stoica ar fi împlinit 58 de ani. Dezvăluirile lui Octavian Ursulescu: „Mi-a povestit necazurile ei”. Cum arată mormântul solistei și povestea piesei „Un actor grăbit”
Laura Stoica ar fi împlinit 58 de ani pe 10 octombrie. La 19 ani de la decesul artistei cu voce de aur, prezentatorul de evenimente Octavian Ursulescu ne-a făcut confesiuni despre solista care și-a pierdut viața într-un tragic accident de mașină. Era puternică în lumina reflectoarelor, dar fragilă, în spatele scenei.
„Am cunoscut-o la festivalul Amara”
Octavian Ursulescu își amintește cu nostalgie de artista Laura Stoica, pe care o cunoscuse la evenimentele muzicale:
„Pe Laura Stoica am cunoscut-o către sfârșitul anilor 80, la festivalul de muzică ușoară de la Amara, lângă Slobozia, jud. Ialomița. Amara este o stațiune balneoclimaterică reputată (lac cu apă sărată, nămol, baze de tratament), bună parte din spectatorii de la Grădina Cinemascop, cu o mie de locuri (ocupate pe vremuri până la refuz), provenea din cei veniți la odihnă și tratament”.
„M-am împrietenit atunci cu Laura”
Octavian Ursulescu legase, în timp, o prietenie de suflet cu Laura Stoica. Îl cucerise cu stilul ei muzical unic în peisajul artistic românesc:
„Amara era un festival foarte important, îl cunosc bine, l-am prezentat de vreo 25 de ori, i-am dedicat și o carte la ediția a 50-a, fiind într-un fel o antecameră a celui de la Mamaia. Era programat în primul sfârșit de săptămână din august, iar Mamaia la final de lună, deci mulți tineri soliști fie se rodau acolo, fie își testau talentul și repertoriul.
M-am împrietenit atunci cu Laura Stoica, reprezentantă a jud. Dâmbovița (nefiind decât prezentator, nu și membru al juriului, nu era nici o problemă), care m-a cucerit prin maniera sa mult mai modernă de interpretare decât a altora, anticipând stilul cu pronunțată tentă rock de mai târziu”, a mai menționat Octavian Ursulescu, exclusiv pentru Click!
Octavian Ursulescu: „Îmi aduc aminte că nu era deloc fericită...”
Laura avea încredere în Octavian, îi făcuse și confesiuni, îi împărtășise din durerile ei sufletești:
„Acum îmi aduc aminte că nu era deloc fericită, mi-a povestit multe necazuri ale ei...Soarele a ieșit pe strada sa la prima ediție post-decembristă a festivalului de la Mamaia, în 1990, când am avut bucuria s-o anunț în postura de câștigătoare a premiului I la secțiunea Interpretare, obținut prin interpretarea superlativă a melodiilor „Te condamn, iubite!” de Marius Țeicu și „Dă, Doamne, cântec!” de Viorel Gavrilă.
I-a întrecut pe următorii clasați pe podium, Adrian Enache, din Galați – premiul II, și Alina Perletta Toma, din Constanța – premiul III (aceasta din urmă este stabilită în Italia, unde are o frumoasă carieră muzicală sub numele de Perla Toma).
Curios, m-am interesat de unde până unde Perletta și am aflat că este un soi alb de struguri cu bobul perfect rotund, ferm și mai ales fără sâmburi, cultivat și în Dobrogea”.
„Laura Stoica a început să apară frecvent pe micul ecran și să fie solicitată de compozitori”
După succesul uriaș, înregistrat la festivalul Mamaia, Laura Stoica devenise cap de afiș al marilor evenimente muzicale, intrând și în atenția marilor compozitori:
„La concursul de Interpretare de la Mamaia reprezenta încă, la acea vreme, nu ca astăzi, consacrarea, așa încât Laura Stoica a început să apară frecvent pe micul ecran și să fie solicitată de compozitori.
Așa încât la ediția următoare a festivalului de la Mamaia, în 1991, a fost inclusă într-un recital colectiv al tinerilor soliști în mare ascensiune, alături de Monica Anghel, Cătălin Crișan, Marina Florea, Mădălina Manole, Aurelian Temișan, dar mai ales a apărut în Gala laureaților, la secțiunea numită greșit, în programul de sală, ”Șlagăre 1991”, de fapt fiind vorba îndeosebi de melodii de succes din 1990”, a mai menționat Octavian Ursulescu, exclusiv pentru Click!
Juriul îi făcuse o mare nedreptate. Povestea piesei „Un actor grăbit”
Piesa „Un actor grăbit”, care, de fapt, i-a adus celebritatea, nu a fost însă apreciată, la acea vreme, și de juriu:
„Prin forța și magnetismul interpretărilor sale a condus către distincții piesele ”Dă, Doamne, cântec!” de Viorel Gavrilă, versuri Eugen Rotaru (premiul II), și „Un actor grăbit”, a tânărului compozitor Bogdan Cristinoiu, versuri Andreea Andrei.
„A impus imaginea ei rock”
Ce credeți că a primit din partea juriului acest șlagăr uriaș? Doar o...Mențiune, ceea ce nu l-a împiedicat să străbată timpul, fiind reluat și astăzi, ca și cântecele deja amintite lansate de Laura, de tinerii soliști aspiranți la gloria muzicii ușoare.
În scurtă vreme Laura Stoica a devenit o mare vedetă, a cucerit premii la festivalul internațional ”Cerbul de aur”, a impus imaginea ei rock, cu pantaloni de piele și ținute pe măsură, alături de propria formație, cântând compozițiile ei, adesea pe versurile semnate de ea”.
„Erau amândoi în mașină, când viața le-a fost curmată nemilos într-un accident cumplit”
Octavian Ursulescu deplânge trecerea în neființă, mult prea devreme a artistei. Ca o ironie a sorții, sfârșitul a venit când de-abia cunoscuse fericirea. Urma să devină mămică:
„Am făcut multe turnee cu ea, memorabile rămânând concertele din micuța sală de la Călărași, dar n-am mai fost la microfonul de prezentare în seara fatidică, la spectacolul de la Ploiești. Toți știm cum radia de fericire, era veselă, își găsise marea iubire, era însărcinată...
Erau amândoi în mașină, ea și logodnicul ei (de fapt erau... trei!), când viața le-a fost curmată nemilos într-un accident cumplit. Ne-au rămas cântecele ei, amintirea unei artiste excepționale și mă bucur că, așa cum am aflat, la Târgoviște se organizează un festival în memoria Laurei Stoica”.
Mama Laurei Stoica: „Ea este acum într-o altă lume”
După tragedia din 9 martie 2006, Laura Stoica și logodnicul ei, bateristul Cristian Mărgescu, au fost înmormântați, în același cavou, în Cimitirul Bellu, din București, pe Aleea Artiștilor.
Într-un interviu pentru Click!, mama ei, Elena Stoica, ne vorbea despre dor și suferință:
„Așa a vrut Dumnezeu. Nu a fost nici prima nici ultima fată care a murit de tânără. Viața merge mai departe.
E mult mai bine ca pe Pământ. La cimitir la ea nu ajung prea des. Din păcate, este greu drumul până la București (locuiește în Târgoviște - n.r), dar încerc de două ori pe an să ajung la mormântul ei”.
