Lupta pentru viață a Lucianei Indre: „Primul lucru pe care l-am făcut atunci când m-am trezit din anestezie a fost să mă palpez, să văd dacă am sânii”

#Exclusiv Click!

A descoperit că suferă de o boală cumplită iar instinctul său a salvat-o! cum se simte acum Luciana Indre și ce povestește pentru Click! despre calvarul prin care a trecut și despre teama de moarte, este de-a dreptul emoționant.

A avut totuși puterea să privească spre viitor cu capul sus și cu încredere că totul va fi bine!

Luciana, când a început practic cea mai neagră perioadă din viața ta?

Anul trecut, la controlul de rutină din luna iunie analizele erau perfecte. O lună și ceva mai târziu, la final de august, am simțit un nodul în timp ce făceam duș. A doua zi m-am și dus la un control ecografic, dar medicul mi-a spus să merg liniștită acasă, pentru că nu e ceva care ne îngrijoreze, probabil doar o dereglare hormonală.

Nu m-am liniștit însă și am insistat, așa că m-a chemat din nou la control după trei săptămâni. Am simțit că este ceva în neregulă și că ar fi mai bine să mai cer o altă opinie. Îmi doream de mult timp să fac o emisiune cu dr. Angelica Chiorean, unul dintre cei mai buni specialiști pe senologie și viața a făcut să ajung la ea pentru un alt motiv.

Din realizator, devenisem pacient. Am văzut în privirea ei când m-a atins cu ecograful că ceva nu e în regulă. ”E cazul să te gândești la un medic oncolog!’’ au fost cuvintele care mi-au schimbat viața în doar câteva minute.

Cât de mult te-a dat peste cap diagnosticul de cancer la sân și cum ai găsit puterea de a ține capul sus și de a merge mai  departe?

Mi-e greu și acum să retrăiesc primele săptămâni după diagnostic, pentru că nu înțelegeam ce mi se întâmplă. Totul se petrecuse foarte repede și trebuia să parcurg urgent toate etapele de investigații, pentru că am avut un tip de cancer extrem de agresiv. Fiecare zi care trecea până la începerea tratamentului era vitală.

De unde am găsit puterea? De la Dumnezeu. Atât! L-am simțit alături la fiecare bătaie a inimii, în fiecare lacrimă! Îl imploram să mă ajute să mă fac bine. Așteptam rezultatul de la PET CT, care urma să arate dacă există sau nu metastaze.

În momentul în care mi s-a spus că nu s-a extins și sunt șanse mari de vindecare, mi-am recăpătat speranța. I-am mulțumit Domnului, mi-am îmbrățișat tatăl si așa am mers mai departe.

Care a fost primul gând care ti-a venit în minte atunci când ai aflat diagnosticul?

Moartea. Deși Marin Preda spunea că "moartea e un fenomen simplu în natură, oamenii îl fac tragic", în prima fază doar la asta te gândești. 

Să fim realiști, cancerul este cea de-a doua cauză a mortalității după bolile cardiovasculare, iar gândul acesta te înfioară, te îngenunchează  în momentul în care primești vestea.

Te-ai întrebat la un moment dat “De ce eu?”

De câte ori! Însă am învățat să renunț să caut explicații acolo unde nu există și să mă focusez pe gânduri pozitive, pe acceptare și mai ales pe procesul de vindecare. 

Există o mână invizibilă care alină creștetul fiecăruia atunci când e mai mare nevoie. Nu trebuie decât să crezi și să speri.

Ți-a fost vreodată teamă de moarte? Te-ai gândit că nu vei reuși să treci peste și să mergi înainte?

Desigur! Dar din fericire au fost momente izolate, în special atunci când treceam printr-o  nouă serie de investigații. Așteptarea rezultatelor era o furtună de emoții, de gânduri, de neliniști!

Apoi veneau rezultatele, răspundeam bine la tratament și tumoarea se retrăgea, așa că îmi recăpătăm încrederea. Vedeam zilnic alte cazuri mai dificile, paciente care nu se simțeau bine nici după tratament și pentru care întregul proces era doar o prelungire a vieții...

Cum a decurs procesul vindecării? Prin ce ai trecut?A fost greu tratamentul?

Am trecut prin toate etapele unui tratament oncologic: ședințe de chimioterapie, dublă mastectomie cu reconstrucție, apoi alte ședințe de chimioterapie adjuvantă și radioterapie.

Urmările chimioterapiei și operațiile pot fi copleșitoare, dar un rol important l-au avut medicii, care au minimizat aceste efecte. Contează foarte mult să ai încredere în cei care te tratează, în medicina de astăzi și în Dumnezeu.

Femeile cu cancer la sân se tem de mastectomie și de ce urmează după. Ce ar trebui să facem ca să ne putem iubi în continuare?

Eu nu am exclus niciodată varianta dublei mastectomii din momentul în care am primit rezultatul testului genetic - pozitiv la gena BRCA. Apropo, femeilor și fetelor care au avut cazuri de cancer în familie și știu că au o anumită predispoziție, le recomand din tot sufletul să facă această testare!

Revenind la operație, am optat pentru reconstrucție în cadrul aceleași intervenții și cred că astfel mi-a fost mai ușor să depășesc momentul. Îmi aduc aminte că primul lucru pe care l-am făcut atunci când m-am trezit din anestezie a fost să mă palpez, să văd dacă am sânii.

E important ca pacientele să știe că au această opțiune și operația nu trebuie să fie una mutilantă. Iar noi trebuie să învățăm să ne iubim chiar și cu cicatrici.

Ce sfaturi ai de dat și de urmat de către femeile care au trecut și trec prin ce ai avut tu? Ce ar trebui să facă mai întâi?

Să se iubească mai mult! Există viață după cancer! O viață nouă, care vine cu lecții cât pentru zece pe care nu le-ai trăit până acum! Și cu șansa de a schimba totul!

E adevărat că e complicat să îi ceri cuiva care primește un astfel de diagnostic să fie puternic și optimist.

Însă trebuie să conștientizeze că este doar o perioadă, că trebuie să privească tratamentul nu ca pe o povară, ci ca pe șansă și o binecuvântare și să se proiecteze mereu în momentul în care se vor vindeca.

Cum a reacționat familia când a aflat că ai această problemă de sănătate?

Asta e o parte dureroasă, pentru că prea puțin ne gândim la suferința celor din jurul unui bolnav. E o dramă și pentru ei. Cel mai greu a fost să îi spun tatălui meu. Cum să îi spun: ,, Tata, am cancer’’, după ce a pierdut-o pe mama mea în urmă cu 20 de ani din același motiv!

Și totuși a fost stâlpul meu! L-am vrut puternic și optimist, așa cum a fost mereu! Și el a trecut printr-o operație pe inimă și îmi spunea mereu, cu încredere și cu zâmbetul pe buze.

,,Nu există, tu te vei face bine!” Mi-a repetat asta de atâtea ori până am început să cred! Aveam nevoie de asta! De altfel, boala a făcut ordine în viața mea. Știu că poate să sune ciudat, dar a fost perioada în care am văzut cine mi-a rămas alături și cine s-a îndepărtat de îndată ce au aflat. În locul lor au apărut însă alții, care îmi aduc bucurie.

Ai apelat la un psiholog după ce ai terminat acest procesc de recuperare și vindecare?

Aș spune că am stat destul de bine cu psihicul în perioada tratamentului. Le-am cerut și celorlalți să se comporte normal, așa cum o făceau și înainte de diagnostic. De altfel am continuat să merg la lucru zilnic, am filmat, am înregistrat, nu am renunțat la niciun proiect.

Nu am făcut ședințe de terapie propriu-zise, dar ori de câte ori am simțit nevoia să vorbesc cu cineva, mi-a fost alături Florina Pop, medicul psiholog al Institutului Oncologic.

Și un rol extrem de important l-a avut duhovnicul meu, părintele Ciprian Grădinaru, care m-a vegheat și mi-a oferit întotdeauna cuvinte de încurajare. Cred cu tărie că o relație constantă cu duhovnicul prin spovedanie, împărtășanie și sfat, aduce echilibru pacientului.

Cum ești acum cu starea de sănătate? Ce analize trebuie să mai faci? La ce interval?

Sunt bine, sănătoasă! Și îi  mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare dimineață, când mă trezesc! E un fel de mantra, dacă vrei. Acum merg la controalele obișnuite după finalizarea tratamentului, din 6 în 6 luni.

Ce înseamnă pentru tine acum “Sănătate cu stil”?

O dorință și mai mare de a face informare corectă și prevenție.

Prima Tv împlinește pe 17 decembrie 25 de ani. Ce înseamnă pentru tine această echipă?

O parte din ei sunt oamenii care mi-au fost alături în această perioadă, care știau înainte de a intra în emisie ce greutate port în suflet și care m-au încurajat! Cât de mult au contat!

Alege oameni care te învață să râzi și ai lecția învățată... Suntem ceea ce avem în jur și eu mă bucur că avem zile luminoase împreună. 

Când e vorba de urări, cea mai frumoasă dintre toate e clasicul: La mulți ani! Pentru mine acum are o însemnătate aparte. Le urez și bine! Mult bine! Avem nevoie!

Unde te vor prinde sărbătorile de iarnă? Cum petreci magia Crăciunului și ce îți dorești pentru tine în noul an, 2023?

In familie! Acolo este căldura și liniștea! Lângă prieteni dragi și oameni pe care vreau să îi văd zâmbind când deschid cadouri! Eu l-am primit deja pe cel mai prețios! 2023 îl vreau luminos. Cu multe răsărituri pe care să le țin în palme și cu apusuri liniștite!

Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!

barbat suparat jpg
Cristina Pazurati în vizita la Tristan Tate FOTO Antena 3 CNN / Wowbiz
cub cornel Ilie png
bani valuta curs valutar dolari pexels jpg
cub Otniela png
America Express Andreea Antonescu și Andreea Bălan Foto Antena 1
cub lidia buble png
facebook messenger jpeg
image
image
image
image
image
image
 Constantin Enceanu este topit după nepoții săi
Monica Davidescu si Aurelian Temisan
 Nicu Covaci, invitat de seamă la ziua bunului său prieten și coleg, Ovidiu Lipan Țăndărică
roxana hulpe colaj jpg
cub theo rose png
adriana bahmuteanu