Cum a trecut Nadine peste momentele dificile din viață: „Credeam în fiecare zi că este sfârșitul”
A strălucit în faţa camerelor de luat vederi încă de la debutul de acum 25 de ani, dar viaţa ei nu a fost în realitate mereu „sclipitoare”. Şi nu s-a sfiit niciodată să vorbească despre asta, tocmai pentru a oferi altor oameni speranţă că vin şi zile mai bune după încercări grele. Nadine, căci despre ea este vorba, s-a mutat de câteva luni într-un sat din Franţa şi a luat din nou viaţa „de la zero”.
De mai bine de cinci ani plănuia cum să facă să plece din România. Şi lunile trecute, când s-a stabilit cu familia într-un sătuc liniştit din Franţa, visul ei s-a împlinit.
Nadine a renunţat din nou la televiziune şi la showbiz-ul din România, pentru a clădi un viitor mai bun pentru fiul ei, Noah (12 ani). Cu această ocazie, a povestit ce a ajutat-o să depăşească perioadele dificile din viaţă, acele momente în care, spune ea, credea „în fiecare zi că e sfârşitul”.
Ce spune Nadine despre noua ei viață
„Mi-e frică de droguri şi de alcool. De fapt, mi-e frică de orice mă îndepărtează de raţiune. Mi-e frică de acea realitate care m-ar putea determina să consum droguri sau să vreau să nu mai ştiu de mine. Oamenii sunt fragili în faţa unor anumite dureri şi atunci vor să-şi piardă minţile.
S-a întâmplat multora şi deseori mă întreb dacă sunt, totuşi, atât de puternică încât să fiu o excepţie. Mulţi ani nu am fost şi în fiecare zi credeam că e sfârşitul. Din puţinul pe care l-am priceput din viaţă am înţeles că nimeni nu este imun la nimic. Şi nu, această frică nu atrage nenorocirea, ba dimpotrivă, mă ţine mereu vigilentă şi educată în ceea ce mă priveşte aşa încât să stau cu ochii pe comportamentele, gândurile şi emoţiile mele.
Mă rog ca fiecare om să fie puternic în faţa durerii, să se îndoaie, dar să nu se rupă. Mă rog ca fiecare om să aibă claritate în mijlocul furtunii pentru că, într-un mod misterios, există viaţă după orice nenorocire. Mă rog ca fiecare om să aibă în jurul lui, mai ales la durere, oameni blânzi, generoşi şi plini de compasiune. Nu ştiu de ce percepem durerea fizică şi emoţională. Multe religii şi filosofii o explică, însă tot nu are nici o noimă. Mă gândesc că poate ţine de nivelul nostru evolutiv, al umanităţii per ansamblu.
Mă gândesc că poate când vom înţelege că «aşa cum este sus este şi jos» nu vom mai suferi când pierdem ce iubim. Nu ştiu... şi tocmai pentru că nu ştiu şi nu înţeleg aleg să lupt pentru a-mi păstra mintea în echilibru. E tot ce am în această nebuloasă. Te îmbrăţişez!”, s-a confesat Nadine pe reţelele sociale.
„Există viaţă după orice nenorocire”
Acum a luat-o din nou de la zero în Franţa şi, cum povesteşte, are în ea energia de a se reinventa, chiar dacă asta ar presupune, pentru anumite perioade, să facă o muncă oarecare. Face cursuri intensive de limba franceză şi este determinată să rămână în ţara pe care a ales-o pentru viitorul familiei sale.
„Fiecare dintre noi are o mulţime de daruri cu care să îşi câştige existenţa cu uşurintă în orice colţ de lume. Mai mult decât atât, aceste daruri/abilitaţi/calităţi au menirea de a ne face viaţa uşoară şi frumoasă. Nici un om nu a venit pe lumea asta pentru a-şi blestema zilele când trebuie să se ducă la muncă.
Avem voie şi avem dreptul de a ne duce la lucru cu bucurie şi cu entuziasm. Adevărat, este responsabilitatea fiecăruia să găsească acel job, acea profesie care să-i umple inima de bucurie de luni până vineri, de la 9 la 17.
Că vorbeam de daruri... Mi-ar plăcea să am o mică firmă care să spele covoare. Uneori visez cu ochii deschişi cum aş pune covoarele pe jos şi cu diverse aspiratoare, diverse furtunuri cu apă şi diverşi detergenţi aş readuce fiecare covor la gloria de altădată. Ştiu, e unde dai şi unde crapă, însă aşa lucrează Dumnezeu. Mi-a dat figuri de divă, dar m-a echilibrat şi cu pasiuni care mi-ar pune o pâine pe masă în caz de restrişte”, a mai spus ea.
A reluat studiile în America, la Psihologie
Nadine Emilie Voindrouh a avut o copilărie încercată de greutăţi, căci de la 6 ani a trăit într-un orfelinat, dar nu s-a dat niciodată bătută, dimpotrivă. Iar viaţa i-a surâs de câteva ori şi ea a ştiut să profite de asta, aşa cum s-a întâmplat şi în 1995, când a debutat ca actriţă şi cântăreaţă în reality-show-ul de talente „Şcoala Vedetelor”, condus de regretatul realizator tv de divertisment Titus Munteanu.
Apoi, la începutul anilor 2000, a debutat ca prezentatoare tv şi a fost gazdă, câţiva ani la rând, pentru unele dintre cele mai audiate emisiuni – „Sex cu Nadine”, „Trăieşte vara cu Nadine” şi „Banc Show”, la Prima TV. Deşi nu a finalizat liceul până la 18 ani, precum majoritatea copiilor, la 23 de ani s-a mutat în Los Angeles, unde a studiat actoria, la şcoala Lee Strasberg, apoi şi-a încercat norocul acolo vreme de şapte ani.
A luat diploma în Actorie, dar nu a renunţat la educaţia formală nici în România, aşa că a urmat liceul încă o dată, la fără frecvenţă, începând cu 2017, iar în 2021 şi-a susţinut în sfârşit examenul de Bacalaureat. Apoi, anul trecut, a fost admisă la o universitate din America, unde a început să studieze, la distanţă, Psihologia, domeniu de care este foarte pasionată.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
