Drama Cristinei Joia, după ce a fost mutilată: „Am avut coșmaruri. Mi s-a reconstruit nasul”
În urmă cu un an și două luni, Cristina Joia (44 de ani), designer la "Visuri la cheie", a fost atacată de o femeie, într-un magazin din București. Astăzi, arhitecta povestește pentru Click! cum a trecut peste experiența traumatizantă de atunci și cum se simte. Vedeta Pro TV a vorbit despre viață, familia și pasiunile ei într-un interviu sincer pe care ni l-a acordat în exclusivitate.
Cristina Joia: „Am multe trăiri legate de agresiune, am avut coșmaruri o perioadă, mai ales în timpul procesului"
- Click!: Ești unul dintre oamenii de bază ai emisiunii "Visuri la cheie", de la Pro TV. Ne poți spune care e visul tău pe care îl ții la cheie?
Să am propria mea galerie de artă, să călătoresc timp de câțiva ani prin lume și să expun în diferite țări.
- Cine sunt colegii cu care te înțelegi cel mai bine?
Mă înțeleg cu toți colegii bine și când zic colegi, nu mă refer doar la colegii care apar pe sticlă, ci și cu producătorii de teren, cameramani, sunetiști, șoferi, meseriași - toți cei care sunt dedicați acestui proiect. Eu funcționez cel mai bine atunci când e armonie în jurul meu și dacă nu e constant, atunci încerc să o creez.
- Cum a fost 2021 pentru tine și ce vrei de la 2022?
2021 pentru mine a debutat cu bandaje, proteze nazale, vizite periodice la medic și înfățișări la tribunal. A fost un an bulversant, un an în care am exersat răbdarea, empatia, mi-a fost teamă pentru siguranța copilului meu, a familiei, dar ușor, ușor am fost nevoită să mă adun, să găsesc resurse interioare să reiau filmările și să pot duce la bun sfârșit proiectele de design, dar, mai ales, să pot, cu inima deschisă, să cred în binele din fiecare om.
În primul rând, pentru 2022 aș vrea să sper că va fi ultimul an în care ne vom confruntă cu acest virus care a alienat foarte mulți oameni, să nu mai vorbesc de pierderi omeneșți… și că vom înțelege toți că vaccinarea și respectarea măsurilor ne vor duce mai aproape de materializarea acestei dorințe. Apoi aș vrea să fiu mai aliniată cu mine, mai conectată cu cei dragi, îmi doresc armonie, sănătate, experiențe care să mă crească, mă ajute să evoluez și aș dori să călătoresc un pic mai mult (spre exemplu, în Africa pentru că nu am ajuns încă).
- Te-ai recuperat după lovitura primită anul trecut? Ești în regulă? Ai coșmaruri după acel episod?
În mare parte, da, și asta datorită domnului doctor Dragoș Zamfirescu, care mi-a reconstruit nasul, dar aș vrea să văd dacă pot cu încă o intervenție cu laser să mai atenuez cicatricea. Am multe trăiri legate de agresiune, am avut coșmaruri o perioadă, mai ales în timpul procesului. Acum nu mai am și sunt recunoscătoare divinității că m-am recuperat, că nu mi-a nimerit ochiul (pentru că era foarte aproape) sau în cădere că nu m-am lovit cu capul de colțul raftului.
- Nu știu dacă mulți au observant, dar semeni cu Eva Longoria. Care e secretul frumuseții tale?
Mulțumesc pentru compliment. Suntem amândouă femei mignione, brunete și zâmbim mult, dar ea e o frumusețe, eu sunt cel mult expresivă. Nu fac nimic pentru înfățișare, chiar nimic special, nu am fost în viața mea la sală, nu țîn diete, mănânc dulciuri, nu mă vopsesc, nu am operații estetice, nu merg să îmi fac tot felul de tratamente, nu mi-am făcut timp pentru asta, dar admir femeile frumoase și cu un look studiat. Însă eu, în afară de faptul că am un stil de viață foarte activ, șantiere, mers kilometri prin magazine și alergat cu cățelul, nu simt să aloc în acest moment din energia și timpul meu mai mult unui lucru care e efemer oricum, așa că nu sufăr deloc că am 44.
- Pictezi foarte frumos și am vrea să ne spui ce talente ascunse mai ai?.
În adolescență scriam poezii, primii mei bani au fost câștigați la concursul de poezie Nicolae Labiș. Am publicat și un volum de poezii și îmi doresc să mă reapuc de scris la un moment dat. Am fost make-up artist o perioadă după facultate, îmi plăcea foarte mult. Iubesc foarte mult animalele și mi-aș dori să fac terapie cu ajutorul animalelor pentru copiii cu dizabilități.
- La Visuri la cheie ce ți-a plăcut cel mai mult să faci?
Toate proiectele speciale au fost provocări, dar evident pictura murală este cea mai grea și cea care are un impact vizual și emoțional mare.
- Cât timp petreci cu copilul tău?
Nu suficient cât mi-aș dori și asta cred că e frământarea multor părinți, dar încerc să dau sens și calitate timpului nostru și recunosc că atunci când mă simt vinovată că nu am petrecut suficent timp, nu îl mai cicălesc așa tare. Andrei are 10 acum, are cercul lui de prieteni, deci e mult mai important pentru el să fim pe aceeași lungime de undă.
- Crezi că te va urmă în pasiunea ta?
Nu, și e minunat că suntem diferiți. El practică Muay Thai, e calm , analitic, joacă șah, deci eu voi fi fericită să urmeze orice cale își va dori atât timp cât e aproape de sufletul lui și îl reprezintă.
- Ce ți dorești anul acesta de la Moș Crăciun?
Să se interzică petardele care îmi sperie câinii de sărbători, poate are Moșul vreo soluție. Și sănătate… cam atât. De restul, mă ocup eu că știu că Moșul e suprasolicitat.
