Ritualul lui Wilmark pentru noaptea de Revelion. Cum și-a uimit vecinii: „Împăturesc bancnotele într-un mod anume, ca un simbol al prosperității”
Wilmark este pe bună dreptate „Micuțul Columbian” care a adus universul latino-american pe scenele din România. De la studiile de inginerie petrolieră la statutul de „rege al salsei”, parcursul lui Wilmark Rizzo Hernández este o veritabilă lecție de pasiune.
Astăzi, îl descoperim pe Wilmark dincolo de lumile scenei: tatăl, fiul și vizionarul care transformă evenimentele corporate în experiențe unice, unde luxul detaliilor întâlnește energia pură.
Cum s-a transformat din 1994 masa de Crăciun a lui Wilmark până azi și ce tradiții columbiene a practicat celebrul coregraf de Revelion pe străzile Bucureștiului am aflat chiar de la el cum a alergat cu o valiză în jurul blocului în noaptea dintre ani pentru a atrage călătoriile.
Wilmark e un adevărat spectacol și rămâne un entertainer carismatic care demonstrează că, prin Wilmark Concept, poți aduce soarele tropicelor și rafinamentul cabaretului direct în inima Bucureștiului. Un show cu Wilmark nu este doar o vizionare, ci o imersiune totală într-o stare de bine care persistă mult după ce muzică se oprește.
Crăciunul între Ajiaco, sarmale și piftie
Wilmark, ești în România din 1994. Cum s-a transformat masa ta de Crăciun și ce „extravaganțe” columbiene aduci în familie?
Sărbătorile sunt despre conexiune și despre celebrarea vieții. Masa noastră este un mix cultural fascinant: avem sarmale, dar nu uităm de Empanadas (din mălai cu carne sau brânză), Arepas, Buñuelos sau Natilla. Recunosc, m-am adaptat și iubesc mirosul de jumări și șuncă. Cât despre piftie, este ceva ce nu credeam că voi mânca vreodată, dar acum face parte din tradiția noastră. Un lucru exotic pentru mine rămâne mirosul de brad; în Columbia nu există acest parfum specific, iar aici, el înseamnă cu adevărat 'acasă'.
Șocul termic și misterul „izmenelor”
Îți mai amintești prima ta iarnă în România? Ce ți s-a părut cel mai greu de înțeles?
Șocul a fost uriaș! Veneam din Bogotá și m-am trezit în Bucureștiul plin de zăpadă, fiind complet nepregătit vestimentar. Totul era ca o poveste, dar nu înțelegeam de ce trebuie să port haine groase pe dedesubt sau căciulă ca să nu 'răcesc la cap'. De asemenea, a fost o lecție învățată 'pe pielea mea' faptul că în România nu se intră în bucătărie și nu se gustă nimic până când masa nu este gata, altfel riști să superi toate gospodinele!”
Ritualurile de noroc și „Legarea banilor”
Mai practici tradiții columbiene de Revelion pe străzile Bucureștiului?
Am alergat o dată cu valiza în jurul blocului pentru a atrage călătoriile, dar vecinii s-au uitat destul de ciudat la mine. Acum păstrez tradiții mai discrete: ceva nou de îmbrăcat, culoarea galbenă pentru noroc și cele 12 boabe de struguri. Însă ritualul meu de suflet este 'Legarea banilor': împăturesc bancnotele într-un mod anume, ca un simbol al prosperității, și le păstrez în portofel tot anul pentru a atrage abundența.
Educația multiculturală și moștenirea părinților
Ce învață Loukas și Joakin de la tine și ce au moștenit de la bunicul lor, Wilton Rizo Rivas?
Copiii mei cresc între două culturi vibrante. De la tatăl meu, jurnalistul și scriitorul Wilton Rizo Rivas, am învățat că istoria se scrie în fiecare zi și că avem datoria de a încerca să fim mai buni. Bunicul lor le-a lăsat moștenire rigoarea și respectul pentru rădăcini. De la mine învață ritmul și căldura. Deși au învățat colindele românești primele, ei vorbesc spaniola și cântă Villancicos columbiene, celebrând cu mândrie ambele moșteniri.
„La Salsa Cambiara Tu Vida!”
Poate dansul să vindece stresul sau „depresia de iarnă”?
Absolut! Sloganul meu, 'La Salsa Cambiara Tu Vida!', este o filosofie de viață. Dansul nu este doar mișcare fizică, ci una emoțională, care reușește să vindece și să unească oamenii. Indiferent de scenă, misiunea mea este să scot oamenii la dans și să le ofer acea bucurie pe care am adus-o cu mine din Bogotá, transformând stresul cotidian în energie pură.
